Matrix fan ? Yup, ‘da Matrix… insa din fericire doar numele se aseamana. Pt. ca noua versiune a siteului olimpiatenis.ro e mult peste prima ( ceea ce nu s-a intamplat in film ) .

Dar unde incepe povestea asta ?  Pai in urma cu vreo juma’ de an Ovidiu Popescu ( Coach ) a dat pe la noi cerand un siteuletz. Site a vrut, site a avut, doar ca a fost unul dintre putinii clienti care vor sa faca ceva cu siteul lor.

In general oamenii cer un site pt. ca vor sa fie pe val… il primesc si il lasa acolo. Nu updates nu nimic, uneori nici content. Dar aici a fost altfel, Coach s-a tinut de treaba si a adaugat multe si marunte… a mai cerut sectiuni, l-a updatat constant… i-a convins pe jucatori sai sa scrie pe blog…

In timp a aparut o oarecare atitudine de … prietenie e mult spus pt. ca sunt foarte multe variabile la mijlok, mai degraba simpatie si respect reciproc. Am fost la campionatul national de tenis pe echipe juniori si seniori, le-am facut foto la jucatori, am iesit cu “trupa” in oras, mi s-a oferit ocazia sa cunosc oameni din tenis, sa joc tenis cand vreau ( insa nu prea am timp si nici nu prea ma pricep la asta ) … incet incet mi-am dat seama ca se poate mai mult de la olimpiatenis.ro.

Si in mod complet diferit fata de alti clienti care “se pricep” la toate, sunt Zen toti… el a dat mana libera, iar pe partea de design a zis sa fac ce vreau eu, ce cred ca e mai bine… si mi-a suras ideea. Nu sunt desinger ca meserie, insa fac des layouturi… multe ies asa cum ies, dar uneori mai apar chestii speciale. Acesta a fost unul din cazuri… mi-a facut o deosebita placere sa lucrez, am vrut sa fac ceva mai bun si in final a iesit ceva dragutz, nu extraordinar dar cert mai bun decat ce era inainte.

A fost ceva mai multa munca la transpunerea in xhtml, mai ales ca am facut si un theme de wordpress from scratch… dar in final, dupa cateva zile de munca a iesit ce a iesit, si cu totii am fost multumiti.

Acum am multe proiecte pe luna, ar fi absurd sa povetesc despre fiecare, dar aici tin sa felicit pe Coach pt. faptul ca a fost deschis si a ascultat parerile altora, pe Alec ( aka my boss ) pt. ca si el mi-a lasat mana libera ( m-am simtit ca si cum ar fi fost proiectul meu personal ) si pe Vladootz / Vic care au programat pe el si au jucat un oarecare rol de testeri .

Si acum sa ne dezlipim de acest caz si sa generalizam… ce ar fi daca ar fi tot timpul asa, daca am fi lasati sa ne facem treaba asa cum stim, asa cum credem, dupa cum simtim… va zic eu : clientii ar avea de castigat, firma ar creste avand un portofoliu diversificat si cu toti am fi multumiti… ar fi mai mult decat un proiect pe care mi-am luat banii, ar fi un job pe care l-am facut cu placere.

Cheia cred ca e si in atitudinea fata de clienti… in multe portaluri web-freelancing se vorbeste despre educarea clientului. Trebuie sa-l facem sa inteleaga ca asa e mai bine, ca stim ceea ce vorbim si sa-i castigam increderea. Felicit cu aceasta okazie praspata initiativa Softcore de a cataloga clientii pe 3 ramuri: foarte buni / ok / rai . Nu e un secret, cred ca si altii fac chestia asta; in mare cei foarte buni sunt serviti cu placere oricand, cei ok la fel ( doar ca cei foarte buni au intaietate atunci cand sunt mai multe proiecte in lucru ) iar cei rai sunt ignorati… pur si simplu respinsi, indiferent ca au bani multi, sau sunt cunoscuti… algoritmul de catalogare al acestora este secret si destul de incoruptibil . Ideea de a implementa acest sistem mi s-a parut foarte cool, sper ca in timp vom putea scapa de toti clienti becalizati sau incuiati ( ps: bacalizat contine si incuiat, doar ca are bani si mai crede ca le poate avea pe toate ) .

Dar cam asta e, e vineri dupa masa… astazi a fost zi lejera, s-au testat chestii facute de-a lungul saptamanii … ne-am jucat, am citit si acum luam pauza de weekend. Ma grabesc sa prind bilete la trenuletzul de Cluj ( plec la un prieten de liceu, mai depanam povesti, mai facem o poza, mai stam la o zeama … ) . Inca un motiv sa ma grabesc… e ca nu mi-am facut bagajul inca, nu ca ar fi greu dar sunt in dilema daca sa-mi las laptopul acasa sau nu… poate am nevoie de el, dar poate totusi nu ma suna nimeni in weekend ca vrea sa-i fac / modific nush ce draq. Un alt motiv pt. care trebuie sa ma grabesc ar fi ca Vladootz a plecat la Neamt ( defapt inca nu a plecat ink, trebuia … ) si nu a mai prins niciun bilet la tren, nici macar fara loc, acum asteapta alt tren. Si daca imi amintesc ca in Bacau am ratat trenul pentru 7 minute si am stat 7 ore dupa urmatorul… iarasi tre’ sa ma grabesc.

Si totusi nu o fac, desi sunt patit de 99x , desi si cei din jur sunt patiti… shit!!!  Nu ma voi schimba niciodata, mereu voi trage pe suta de metri!

Am plecaattttt !

PS: Old olimpia tenis :

Daca saptamana trecuta junioarele de la Olimpia s-au impus la Nationale la categoria Senioare, ceea ce era de asteptat: astazi au castigat “aurul” si la junioare. Era de asteptat, da… insa pentru multe din ele se pare sa fi fost ultimul turneu la junioare… la anul vor juca la seniori.

As fi postat mai multe fotografii, dar se pare ca antrenorul Ovidiu Popescu are “un pact” cu ele in ceea ce priveste fotografiile de la Nationale ( seniori si juniori ) .

Dc sunt albnegru ? Pai sunt o particica de istorie… atat pentru echipa cat si pentru Nikonasul D40 meu . Sper ca saptamana viitoare sa-mi iau fie un 40D sau un D200 . E ciudat, intre cele doua modele nu prea exista comparatie 40D fiind net superior mai ales cand vine vorba de ISO 800+ , util  in zone intunecate / pe timp de noapte; de altfel nici D200 nu ar fi de lasat la o parte. Sincer sunt obiectiv… am avut Nikon si este super… insa voi opta pt. varianta cea mai avantajoasa ca pret / calitate, fie daca asta ar insemna sa trec la “inamici”.

Si daca tot veni vorba de cele 2 branduri foto, am studiat saptamana aceasta forumurile si siteurile de profil… tin sa precizez ca m-am saturat de persoane incuiate, addicted Canon / Nikon; parerile sunt atat de subiective uneori incat s-a ajuns la un razboi gen MacOS – Windows… vroba lui iLL: vezi cu care te simti mai bine… deja la acest nivel niciunul nu te va dezamagi; diferenta se va face la lentilele pe care le vei achizitiona in timp.

Weekendul acesta voi fi offline, plec acasa… la mine la tara, in moldova ( combinatie letala uneori, nu ? respect plaiurile natale si ma oftica uneori cei care folosesc cuvinte gen moldovean / taran… pe post de trasatura semi-cocalara a unei persoane ) . Ole inca odata pt. Parazitii “Taranul de oras e cel mai prost animal! ”

Ooops, si era sa uit: FELICITARI OLIMPIA !!!

Cum spuneam acum cateva zile, urma sa merg la un photo session la Campionatul National Individual de Seniori. Am fost invitat de catre Ovidiu Popescu ( Coach ), antrenor la Olimpia Tenis. A fost o experienta placuta, si funny uneori ( K, ff funy ) . Dar nu o sa incep sa improvizez acum niste detalii, sunt om din IT… nu tenisman ( nici macar fotograf… poate nu inca ) . Defapt tot coach a scris un articol mai elaborat despre ceea ce a fost intreaga competitie… critic, dar nu suficient; am reusit sa inteleg ca la nivel national pana si organizarea unui turneu de tenis merge pe dos… asa e la noi in Romania.

Dar sa nu uitam scopul … fotooo. Din pacate pt. un sport rapid e nevoie de lentile scumpe, care sa faca un autofocus rapid. Preferabil in F2.8, daca vreau si estompari mai artistice. Premierea la baieti s-a facut seara… drept urmare un blitz extern mi-ar fi fost de mare ajutor. Oricum mi-am facut lista de cumparaturi pt. un aresenal complet, pt. amator… o sa le iau pe rand, pana in iarna sper. Sanse mari sa las brandul Nikon si sa migrez spre Cannon. DAAA, am zis-o ! E prima data cand ma gandesc la asa ceva… dar astazi la PhotoWalk #6 am avut pe mana 30Du’ lui Ill, si am fost placut surprins de diferente.

N-am timp sa le thumbalaiesk klumea… le las auto…adik scz pt. thumburi cu jumatati de players…dar asa le face wordpress automat. De remarcat faptul ca Andreea ( 1-4 ) obisnuieste sa zboare prin meciuri… Cheers

Este tarziu, abia ce am ajuns din oras si simt nevoia sa scriu. Asta seara am avut o experienta placuta, neplacuta, ciudata, normala ? Nu detin cunostintele necesare pt. a o cataloga.

Nu voi da nume, nu voi da referinte… nimic. Este strict opinia mea, obiectiva… toate sansele sa fie eronata.

Am 17 ani +-

Ai 17 ani…  incepi sa intri in ritm, iti iei palme din plin, incepi sa crezi in destin ( parazitii ) . Insa varsta va fi depasita in seara aceasta. Ai 15 – 22 ani, si esti practicant al unui sport pe care il duci la nivel de performanta. Sacrificiu ? Un termen mai cunoscut pt. tine, decat pt. majoritatea de varsta ta. Ai renuntat la iesiri… ai un program fix. Pierzi aniversari pentru ca esti in turneu; esti pasuit la mate pt. ca tocmai ai luat locul 1 la nush ce sport prin nush ce tara … parca esti vazut cu alti ochi!

Si totusi exita un DAR, se ascunde undeva in sufletul tau! Cand ? Pai iti vezi in primul rand colegii de clasa… aiuriti, kterincosi, fitosi… se plang de probleme divrse; dat tu ai trecut prin acele stari demult…  Te gasesti superior… ai facut ceva, ai niste rezultate; si totusi vrei sa fii printre ei.  Sa poti sa pleci noaptea sa dormi la nush ce coleg / coega de tie simpatic(a) sau poate sa mergi sa bei ca  ( scz expresia ) procul, te faci praf… sa iesi cu “baietasii” tai de cartier, sa fii “cel mai tare”.

Colegii de scara / bloc / cartier… ii privesti poate uneori pe geam: sparg seminte in fata scarii si beau bere la pet; spun glume proaste si totusi se distreaza. Ei se simt bine… te bagi la somn, ei inca fac galagie. Si te gandesti… ce plictisiti… desi ai vrea parca sa stai si tu un pic cu ei…

Te trezesti cu noaptea in cap, obosit… parca iar ai dormit rau. Pleci la antrenament… dar stii ? Vecinii tai acum se intorc de pe o parte pe alta… si stii asta, incerci sa te consolezi : “Sunt peste ei! mult” dar undeva acolo stii ca e posibil sa nu ai dreptate. Te vezi ca pe un robotzel … rutina !

Ajungi la antrenament, si exista acolo undeva o persoana exigenta care te citeste. si te citeste bine; e sever si parca nici parintii tai nu sunt atat de stricti cu tine. Incepe antrenamentul cu cateva reprosuri… cum ca ti-e gandul numai la prostii si chestii de ale lui. UN NEBUN. Ce treaba are el cu viata ta ? Nu ? E un nebun cu siguranta…

Te indragostesti, si nimeni nu iti zice nimic… dar apare tot persoana de mai sus care iti spune : “Ai grija, nu e persoana potrivita pt. tine… ” . Il injuri, si faci de capul tau.

Cateva zile mai tarziu ti se “prezinta papucii”. Si iti amintesti ca ai fost avertizat… insa esti o mai iritat ca oricand. Stii sigur ca nu a fost vina ta, ci a sportului pe care il practici… iti amintesti ca ai fost avertizat si iar injuri. Acea persoana este vinovata… trebuia sa te lase in pace sa-ti traiesti viata, dar te-a luat in turneu iar “ochii care nu se vad se uita” … deci nu e vina ta, e vina antrenorului. Poate daca gasea o solutie sa-ti iei si prietenul / prietena cu tine in turneu… totul era roz acum. E un nonorocit, care pretinde ca te intelege… dar e departe de adevar.

Au venit sarbatorile, si cine iti zice urari de bine ? Antrenorul… te suna sa-ti ureze toate bune dar iti aminteste ca ai turneu peste 2 sapt… sa ai grija ce / cat mananci. Nu cumva sa te ingrasi sau sa-ti iesi din forma. “Pai cine e el sa-mi ordone ce sa fac in vacanta ? Pai nu-i destul ca ma bate la cap zi de zi ? ”

Ai tras o tigara, e interesant. Toti din jurul tau fumeaza… pai ce domle ? n-am voie si eu sa fumez o tigara ? NUMAI una… ce naiba, e sanatatea mea; si stii ca ai dreptate, doar e democratie.

Gresesti la nivel mare, o competitie importanta. Si esti criticat… poate vrei sa fii lasat in pace; si se aude un “ti-am zis eu sa ai grija la… ” . Si totusi ai dreptate, e omenesc sa gresesti ! Se aud niste incurajari, dar in surdina parca… dar nu le mai auzi; tii minte doar reprosurile.

Vrei sa-ti traiesti viata ? Si da, iti pui in gand sa faci ce vrei, cum vrei, cand vrei… sa traiesti clipa de azi inainte. Parca dispar unele rezultate… dar stii sigur ca preparatorul estet de vina; daca era mai atent erai in forma fizica perfecta… alt idiot!

Si vrei mai mult, vrei sa faci alceva… sa fii alcineva !!!

Sunt antrenor si le stiu pe toate

Si el a fost sportiv, a trecut prin viata si a vazut multe. Mereu apare un “cristiano ronaldo”, genul de sportiv foarte talentat dar increzator si aiurit. Se pare ca le stie pe toate… capul ii merge numai la prostii; si totusi face performana… cum naiba?  exista niste reguli stricte pe care el le incalca si totusi reuseste. Sa-l las sa fie o exceptie ? Pai nu pot, il las pe el… ii las pe toti; acolo undeva am jucatori ale caror rezultate se bazeaza mai mult pe munca decat pe talent… ar fi afectata totata echipa.

NU, nu e desutul. Trebuie sa il tii din scurt… in curand o va lua pe calea gresita ? Copii ? … de unde, au trecut demult de varsta asta, trebuie sa lupte, sa faca sacrificii. Ce ? Nu te intereseaza ca are aniversare… NU se duce; il vrei maine la antrenament… dar asta in teren.

In afara competitiei… “Nu trebuie sa faci abuz de nimic, nu aia, nu aia… esti doar un COPIL!!!”

Ti se rupe sufletul cand iti vezi un elev plangand pt. ca tocmai i-ai interzis ceva; si vrei sa faci ceva… ai vrea sa lasi azi de la tine… sa vezi un zambet! Dar stii mai mult ca sigur ca lasi azi odata, maine de 2x iar in ceva timp o sa fii luat peste picior si nu o sa mai fii ascultat. Stii ca te vor uri, injura… dar o tii pe a ta. NU! Stii ca mai tarziu de vor iubi din nou.

Practic ma lungesc… antrenorul se afla in spatele paragrafelor de la “Am 17 ani +- “. Este  omul negru uneori si totusi ii pasa de fiecare in parte. Ei nu o vad, copii alintati! Dar el o stie, pt. ca le stie pe toate.

Nu are somn pana nu stie ce face fiecare “elev”, si-i dadaceste, ii suna… ii chinuie parca; dar asa trebuie. Daca nu le stie pe toate… atunci trebuie sa caute o modalitate de a da macar impresia ca este stapan pe situatie, el trebuie sa conduca.

“Ce ? Treci la antrenament odata … nu ti-ai vazut prietena/ prietenul de 2 sapt ? NU imi pasa… ” si totusi nici el nu si-a vazut familia: copii, parinti, sot/sotie… undeva acolo sunteti la fel, dar nu pote sa-i explice elevului… nu va intelege.

Un film bun, o replica pe masura “He’s the hero Gotham deserves . . . but not the one it needs right now. So we’ll hunt him, because he can take it. Because he’s not our hero. He’s a silent guardian, a watchful protector. A dark knight. ( dark knight ) “. Undeva acolo si el e la fel, este antrenor… este acolo; toti au nevoie de el… si isi permite ca acestia sa il urasca uneori… pt ca isi stie foarte bine scopul. Chiar daca nu o vad tot timpul… elevii chiar au nevoie de el. Dar accepta, accepta sa fie urat uneori, accepta pt. ca trebuie… accepta pt. ca poate sa suporte, este datoria lui.

Sunt outsider, si incerc sa fiu obiectiv

Hehe, here I am. Cele 2 parti de mai sus sunt imaginare si duse mult la extrem ( thx iani 4 observatie ) , sunt sigur ca unele chesti sunt reale… sunt sigur ca toate sunt reale uneori. Insa nu pot generaliza… fiecare are circutiul sau. Spuneam acum cateva zile ca vreau sa fiu copil din nou… sa raman un copil.

Astazi am cunoscut in mare parte opusul, copii  care vor sa fie mari… vor independenta… vor mai mult. Din clasa a 10-a nu mai cred ca 4-5 beri este mult. Demult nu mi-a mai purtat cineva de grija… Undeva acolo apare un sentiment de compatimire pt. aceste personaje, “bantuite de perfromante”. Saracii de ei… Dar scutur copilu din mine ( sper sa revina rpd inapoi ) .

Am vazut acum ce inseamna sacrificiu, ce inseamna exigenta si sunt sigur ca am vazut doar o mica parte…  Eu unul nu as rezista la asa ceva… deci undeva acolo cei cu adevarat mareti raman subiectii in cauza mai sus. Am vazut ca talentul trebuie crescut; iar vointa de a face ceva cu adevarat poate inlocui partial talentul.

Mi-e foarte greu sa aleg o tabara… sportiv sau antrenor. Tind sa cred ca adevarul este undeva la mijloc… dar NU e! Voi cei care ati ales sa faceti performanta, voi vreti mai mult, vreti sa fiti campioni! Antrenorul apare doar pt. ghidarea aspiratiilor pe care le aveti. Iar daca ati ales acest drum… mergi pana la capat, sau renuntati! nu exista jumatati de masura. Daca vrei sa faci ceva cu adevarat… atunci fa ca la carte. Mi-e greu, repet inca odata… sunt si eu copil, dar dau dreptate antrenorului.  Nu te obliga nimeni sa faci ceea ce faci, totusi… vezi daca exista alceva care sa-ti aduca atata satisfactie cat o medalie, si reprofileazate… renunta. Ce stii sa faci mai bine ? Sa reformulez… mai stii sa faci alceva atat de bine ? NU, pt. ca esti foarte bun in ceea ce faci. Va respect pe toti !

Tentatii ? O partida de dragoste ( except 1st ) , 10 beri ? un fum ? toate trec… si defapt… o sa ai timp sa le faci  toata viata.

Dar sunt chestii pe care le poti face doar acum… tu stii asta, antrenorul stie asta! Astfel te poti ridica dintre oamenii de rand… poti fi idol pt cineva; poti fi o speranta. Sunt putini care ajung sus, dar si mai putini sunt cei care se mentin.

Majoritatea apar, explodeaza… si se sting rapid, precum o stea cazatoare; dc ? Pai ajung “mai buni” decat antrenorul, se pierd in faiama si isi pierd luciditatea. Si ce daca ai avut rezultate mai bune decat antrenorul tau cand era de varsta ta, cum spuneam prin munca poti inlocui talentul, iar experienta isi spune mereu cuvantul.  Cred ca antrenorul e cel care trebuie sa aiba grija ca bolta cereasca sa fie a ta cat mai mult posibil, repet: nu-i destul sa fii bun, trebuie sa te mentii!

Nu te lasa clintit de nimic! Ai ales un drum… persevereaza, pt. ca se merita !

Si totusi cine sunt eu sa spun cine are dreptate ? Tin si voi tine mereu cu elevii, dar stiu ca antrenorul are dreptate, pur si simplu o stiu.