M-am dat la fund… ( tot zicea iLL in ultima luna ) …

Adevaru’ este undeva la mijloc. Am avut o luna foarte incarcata in care am incercat sa-i impac pe toti… dar parca mai mult pe mine

In primul rand am dat nitel pe la facultate, insa destul de subtire… incepand cu saptamana viitoare se anunta intensificarea actiunilor de acest fel (cel putin asa ar fi normal).

Apoi m-am tot plimbarit pe la tehnicianul ortodont… dupa multe analize, raze, mulaje si alte artificii urmeaza ca luna viitoare sa-mi plantez 2 sarme… una sus si una jos. Desigur, pana atunci mai am de scos inca 4 masele ( din care 2 sanatoase… aoooci)… deci distractie mai este din plin. Ma gandeam sa merg si pe la un control pt. ocheane, poate poate s-ar intregi duetul aparat dentar – ochelari :). Stati chill… I will survive.

Noapte, printre ore de lucra, am tot crescut la warlockul meu, mi-am platit dupa 3 luni jumate o luna de wow si m-am plimbarit prin Northrend. Am reusit sa ating cap level (aka 80) si cu ocazia asta astept inca vreaun an pana la urmatorul expansion. Pentru cunoscatori, am si raidat de 2 ori Naxx 25 si 10 si cam asta a fost.

Exact la sfarsit am cunoscut niste romanasi cool insa era prea tarziu… eram decis sa iau pauza pana cand voi avea chef sa mai joc putin; la inceputul lunii cand mi-am platit nu stiam ce o sa ma astepte ca program general.

Tot la sectiunea de gaming am avut 2 intruniri la SoftHost unde s-au practicat cateva meciuri LAN… o sesiune am fost memorabil, cealalta mai bine nu ma duceam (pt. astfel de situatii cuvantul PASTA se prea potriveste in dreptul meu).

In ceea ce priveste activitatea photowalk, parca si aceasta sufera de astenie; Neinspirati, plictisiti… am avut o tentativa de Now and Then . Un esec dupa parerea mea… trebuie sa ne “reverberam” putin si sa ne gandim la vreo tematica noua; poate facem Photowalk 1 Mai la Mare.

Insa luna aceasta am lucrat si am lucrat mult, foarte mult… prea mult as zice. Proiectele de tip Freelancer s-au intrepatruns cu cele de la servici pana cand s-a ivit oportunitatea de a-mi reduce programul de lucra la SoftCore de la 8 la 6 ore. Motivul a fost optimizarea cheltuielilor in regim de criza pt. SoftCore … si in acelasi timp mai mult timp liber pentru mine care ma simteam sufocat, out of time; a fost ideea mea sa-mi iau 6 ore insa dupa ce am optat pt. acest 3/4 job time… proiectele proprii au cam incetat sa apara. Sper, dar sper sa fi luat o decizie buna.

Cum e sa iesi la ora 4 de la servici ? Pai e great pana acum (dupa cum ziceam… inca nu am simtit ce inseamna acest fapt dpdv financiar). Si cum ziua s-a marit cu o ora si cum soarele apune destul de tarziu m-am trezit cu o parte din zi libera. Deci timp liber mai mult = bani cheltuiti, si aici nu m-am cumpatat deloc insa promit ca o sa intru la un buget de criza, de indata ce va fi necesar. De departe cea mai buna investitie a fost un gear complet Babolat pentru noua pasiune ce infloreste incet, incet.

Am iesit la tenis cu fratii Dobre ( unul mi-e sef altu’ instructor de tenis ). Mi-am facut si ceva friends cu care mai ies pe terenurile din parcul Titanii insa cel mai mare adversar ramane de departe Schultz ( my brother ) .

Da, e o concurenta nebuna poate mai mare decat nadal vs federer / agasi vs sampras. Avantajul este ca amandoi jucam foarte  prost… astfel rezulta meciuri echilibrate, insa concurenta exista. Si cine credea ca surorile wiliams fac echipa buna pt. ca au acelasi sange, s-a inselat amarnic; eu cu fratelo in echipa suntem legendari de praf.

Insa obiectivul nu a fost nicicum sa fac performanta, importanta e miscarea si faptul ca am descoperit un sport frumos.

De ziua mea mi-am facut un wishlist in care imi faceam planuri pe anul acesta: “Ce vreau de la noul an ? Pai se pare ca m-am decis, am inceput sa lucrez la dantura ( nush daca o sa merg pana la  capat ). Vreau un D80 + 2-3 obiective  mai interesante. Vreau sa-mi iau cat mai multe examene, sa invatz tenis, sa merg in Egipt“.

Prima ca si finalizata, D80 nu mi-am luat… dar am luat un 40D si 2 obiective (ceva mai bun :P)… il astept pe al 3-lea. Am luat mai multe examene decat in general si am inceput sa invat tenis. Egipt pare a fi singurul element lasat in plop momentan, dar mai am jumatate de an, nu ? Cum s-ar zice “sunt in carti” … a fost luna cea mai productiva spre wishlist 100%.

Stiu ca am dat chiulul la blog, si prin aranjarea agendei mereu cineva a fost pe afara insa voi incerca sa revin. Pana cand voi avea timp sa scriu si cum a fost de Paste acasa ( aici e mai greu pt. ca am de sortat si trimis peste tot multe poze ) … va las tema de gandire :

Care este legatura dintre poza alaturata si faptul ca am avut arcada putin sparta si am nasul vanat si umflat? Indiciu : poza este facuta cu 50mm !

PS: nu ma dau la fund niciodata, doar ca nu reusesc inca sa-mi optimizez agenda :))

Tocmai ce am ajuns pe acasa de la o narghilea din Valea Regilor; am stat cu TSK, Mari, Vlad, Corina, Sylvi si o prietena de-a silvianei la povesti. Subiectul principal a fost starea de oboseala acumulata de majoritatea care lucram… timpul liber a devenit un lux, responsabilitatile incep sa cada peste noi si perioada noastra de “studentie” nu prea seamana cu cea a vecinilor ( exceptie Corina care pare ca se distreaza pentru toti ) .

Deci ajung acasa destul de confuz: am 21 ani ? sau 30-50 ? Imi amintesc ca tocmai am primit remarci ca mi-am pierdut din “vitalitate”, cum ca sunt mai obosit decat anul trecut si asta nu face decat sa ma lase pe ganduri.

Acasa caut un proiect din liceu pe care m-a rugat fosta diriga ( aka Lacatusa de istorie ) sa i-l trimit pe un CD. Si caut prin Backup… au trecut 3 ani si totusi il gasesc in arhiva de “Lucrari din liceu” . Il pornesc… si ma blochez. De obicei cand ma uit la lucrari vechi raman dezamagit… chiar de la o luna la alta… simt ca incet evoluez si tot ce am facut odata nu mai e bun; aici e altceva. In acel proiect construisem un player audio cu fix 8 melodii marca Jean Michel Jarre… muzica pe care o ascultam “in draci” prin clasa a 12-a. Si raman masca… fac abstractie de proiect, mi se face pielea gaina si ma vad iarasi in camin.

Am exportat de atatea ori movieClipurile incat au ramas marcante pentru acea perioada… las proiectul deschis cu coloana sonora si incep sa scriu !

… Oxygene 2

Acum nu vreau sa ma plang prea tare… mi-am facut prieteni noi, gasit pasiuni noi… ordonat ff putin, am mai  “crescut”. Este ok, sunt cat de cat multumit … dar trista este diferenta dintre 2009 – 2006. 3 ani… si deodata imi amintesc de melodia lui Ombladon: “daca pozele ar vorbi” … nu la asta visam….

Ce am fost si ce am ajuns ar fi marea dilema !!!

Ce am fost ?

Ce idealuri aveam atunci si ce am obtinut. Imi amintesc ca eram indragostit lulea de Ioana, atat de grav ( in sensul bun ) inca imi construiam planuri de facultate pe baza ei. De fapt factorul decisiv in venirea mea in Bucuresti dupa a 12-a, refuzand Brasovul unde intrasem tot la buget si unde locuia fratimiu pe vremea aceea. Aleg fara sa clipesc Bucurestiul, fara sa gandesc o secunda macar… gandeam altfel, sau eram mai “instinctiv”.

Mi-o amintesc pe diriga Lacatusa care timp de 3 ani a vrut sa ma tunda… in a 10-a eram singurul cu par lung din liceu; comunista in felul ei nu accepta “destrabalarea”… si trage cu amenintari, vrea sa ma exmatriculeze cica daca nu ma tund. In a 12-a primesc dreptul la gratiere… acest proiect tocmai deschis. Era sansa mea sa-mi pastrez onoarea… iar dupa cum multi ma stiti am ramas netuns si fara sa fiu exmatriculat, deci a iesit bine.

… Equinoxe 5

Il si vad pe Chitu, fan Jean Michel Jarre, el mi-a bagat atunci muzica aia in cap… era singurul care ma critica pozitiv la proiect. Avea ochi si calitati de QA. M-a ajutat la testul construit pentru aplicatia de istorie. Bere sau Cola… dezordine… multa dezordine in camera de camin, si deodata imi amintesc de betia lui de la majoratul meu… sau de faptul ca il bateam la warcraft dupa ce il imbatam… era imbatabil. Acum ne vedem rar…

Il vad pe Savin cu mana in gips, tipand sa stingem becu.

Seby scoate niste crenvusti de-i trimiteau ai lui din Italia… unul sare cu zacusca. Seby m-a citit parca, m-a inteles de mult ori… avea o impresie prea buna despre mine, si inca are. Ciudat… nu ma simt demn de model, nu sunt asa ceva si nu voi fi niciodata. De altfel cu el ma vad mai des, mai merg la el in Cluj… a ramas printre cei mai buni prieteni.

Scoteam vinu de acasa pe la miezul noptii dupa ce se dadea stingerea. Pedagoaga de noapte tipa sa stingem becul. Ceva glume proaste, noi fiind incalziti; ea  vrea sa sparga usa… nu ar fi prima oara.

In camin Viorel si Baltareztu fac caterinca constant de faptul ca ies prea des cu prietena… ma oftica ideea ca am “o slabiciune”.

… second Rendez Vous

Deci viata mi se parea foarte grea… probleme cu banii la infinit. Se facea cheta pentru o sticla de bere… vindeam cd’s cu muzica si joace ( da.. faceam piraterie ) pe la tara; le reparam la toti pe acasa PC si scoateam bani de buzunar… defapt foarte des singurii mei bani. Stia cineva de asta ? Nu prea… Seke era singurul care ma cunoastea cu adevarat… insa existau mii de motive sa uit de toate problemele si sa fiu fericit.

Eram a 12-a … nu mai invatam dintr-a 9-a … o ardeam dubios. Aveam noroc ca mai faceam cate un proiect pe la cate un concurs… ma mai apara directoarea in fata dirigei. Ieseam aproape zilnic la fotbal… Duminica obisnuiam sa merg la film; seara Gradina de vara devenise o a 2-a casuta…

Ar curge multe randuri daca as sta sa detaliez anii de liceu… in special clasa a 12-a.

… si ce am ajuns ?

M-am mai indragostit doar de cateva ori… insa lite, parca cuvantul de misogin lipinduse de mine tot mai des.

… Apegiateur

Am invatat sa fiu nesimtit si fara prea multe remuscari , anii de regie… incerc, incerc sa redevin ce am fost… constient ca o sa-mi dauneze. E greu: 2 ani in regie se pare ca m-au marcat destul.

Ma aud cu colegii de liceu rar… chitu a mai venit prin Bucuresti… eu am mai fost pe la seby la cluj.

Lucrez si asta imi aduce oarecare satisfactii; imi pot implini diverse mofturi, acumulez experienta… “cresc” si totusi am decazut.

Vreau si vreau sa fac mult lucruri… am in cap multe idei insa timpul imi este inamicul no 1. Incerc cat pot de des sa ma rup de “banal” si sa simt ca fac cat mai des ceva pentru mine. Obisnuiam sa fiu imprevizibil… sa fac ce vreau, cand vreau. Am ramas un aiurit, nu m-am corporizat inca, insa ma simt departe de mine. Traiesc oare ?

… Oxygene 4

Ce am fost si ce am ajuns ar fi marea dilema ???

Cred ca in final parul lung e singurul element care ma mai leaga de anii de liceu. Un razboi dus 3 ani din greu cu diriga… acum din ce in ce mai scurt. In curand o sa ma fac periuta si o sa-mi iau cravata si costum … sa fiu serios pentru intalnirile cu clientii, nu ?

Vrea sa revin in clasa a 12-a. Vreau sa nu simt nevoia banilor, vreau sa iubesc ca prima oara, vreau sa dorm cat vreau, vreau sa fac ce vreau fara sa stiu ca imi voi afecta ziua de maine, vreau sa vreau si  vreau sa fiu redevin copilul de odata…

… Conquest of paradise

Uite ca dupa ce s-au consumat cateva intalniri in iLL’s Crib am picat si noi gazda. Nu demult eu si Vlad ne-am mutat in Titan… spatiu, liniste, 2 parcuri aproape: este mult mai bine. Insa cum era sesiune si eram amandoi si la servici nu am avut timp sa inauguram noua locatie.

Ne-am vazut cu totii * la un mini Photowalk… un “raid” prin parcul titan, “la vanatoare de fotografii”.

Cu totii = Me, Vladootz, Tsk, Mary,  iLL, Lex and Irina.

Dupa ce am fost pe la L’Incotro putin ( 4 Food, scz dar frigiderul meu era full cu lucruri mai importante decat mancarea ) ne-am retras acasa.

Am tras o gura de aer curat din narghilea, ne-am jucat un pic de masinute pe PC, ceva drinks, ceva muzica, iarasi ceva dinks… unii au ciufulit reviste, un muvie… ill ne-a incantat cu talentul sau de chitarist si uite asa s-au scurs ceasurile si incet incet s-a spart partyul.

Ce am invatat ? Pai…

De la mine pana la TSK fac 20 min dus-intors in cel mai rapid caz ( am alergat dupa ratb atat la dus cat si la intors si uite ca am mai facut un record). Tsk fiind cu ceva mai mult vin la bord nu prea a fost incalzit de aceste 2 sprinturi insa nu e vina mea ca uitase furtunul de la narghilea acasa. ( asta a sunat egosit… defapt el a tinut sa faca narghilea pt. ca eu voiam sa fumez… si a zis mai bine narghilea decat nicotina).

Nu lasi fetele la calculator… oricat de bine zic ele ca s-ar pricepe, tot fac lucruri pe dos. Deci simpatica de Irina a tinut neaparat sa instaleze ea “Dirt” ( rally din seria Colin McRae ) . Desi tin minte ca i-am zis sa-l puna in games l-a instalat in C… partitia de windows fiind perfect facuta pentru  Win + Work Programs + page file space.

Aici Irina a fost iertata totusi: pt. ca este Irina si pt. ca ne-a adus si stickere si badges cu Firefox + am primit de la ea un tricou cu mozila, insa daca era altcineva nu ar fi fost pasuita atat de usor :))

Am mai invatat ca nu e usor sa fii gaza, pai ce faci cand la unii li se taie cheful, si cum ii impaci pe toti? Si tot legat de gazda… acum inteleg de ce tipa TSK sa nu-i dam carbune pe jos, sau sa avem grija cand faceam cate o activitate similara pe la el. Pai am vazut un covor care poate arde de la carbune si mai ales ca dupa party se face curatenie. E ciudat, eu fiind acel parazit* ( promit un post Jama’ Parazitu’ cand o sa am chef sa mai scriu )  care merge pe la altii si face dezmat… nu stiam ca mai exista activitate si dupa party … orikum se merita si cred ca incep sa ma invat ( vasele si paharele sunt inca in chiuveta… doar narghileaua am spalat-o ca asa am promis ) .

Am invatat ca e bine sa ai narghileaua ta si de ce nu…  un volan cu forcefeedback e bineprimit oricand.

Si cam atat… urmatoarea activitate @ Jamayk & Vladootz’s Crib va fi un muvie maraton… eu si vladutz planuim sa facem ziua / seara filmului; probabil Lord of The Rings extended edition / the godfather… ambele peste 10 ore de muvie FARA PAUZA.

Acum paca m-as retrage sa splacesc vasele insa cred ca am febra musculara. Am fost astazi cu scumpul meu fratior la un tenis in parc; o zi faina de altfel… s-a jucat la dublu vreo 2 ore cu doua fete simpatice, putin peste nivelul nostru ( K, putin mai mult peste noi … eu&brother suntem praf ) … insa dintre doi prosti m-am dovedit a fi cel mai tare ( oops, asta nu a sunat prea bine… ar putea fi interpretata negativ )  pt. ca in meciul decisiv la final me vs bro’ … l-am ciufulit rau: 6-0 6-0… desi a avut vreo 15 mingi de break.

Este postul cu numarul 100. Asta inseamna ca odata la 2.86 zile am scris despre ceva… sau am postat niste foto sau am shareuit un filmuletz.

Vor fi ceva modificari la blog / site; am inceput sa-mi schitez ceva idei pentru rebootul din May 2009. Chiar daca mai sunt luni bune… ar fi primul lucru pe care l-as face la timp. In mare vreau sa unesc siteul mama cu blogul… defapt sa fie un blog mare si lat… si totusi sa am niste pagini cu ce si cum mai lucrez.

Acum apar si problemele:

* nu as vrea sa pierd post url la care am muncit un an de zile… insa m-as putea obisnui cu asta.

* parca totusi… mai des scriu ceva pe blog decat sa urc ce am mai lucrat ( a se vedea ca sunt out of date de vreun an ). Ar avea oare sens sa amestec homepage la blog cu portofoliul ? Daca vrea cineva sa-mi citeasca blogul… dc sa-i sara in fata si ce lucrez ??? ( valabila si viceversa ) .

* blogaresc in romana exclusiv, pentru ca engleza scris nu este punctul meu forte… mai ales atunci cand vine vorba de “creatii literare” ( balarii neuronale ) avansate. Nu ar fi cam aiurea sa am pe homepage parti din blog / feeds in romana… cand portofoliul este scris in engleza ( aproape engleza ). Cert e ca nu vrea sa pierd nici unii clienti care ar fi intersati sa citeasca ceea ce fac in engleza… dar parca nici nu as blogari in engleza pt. ca ar iesi o mare varza.

Inca mai am timp sa ma gandesc la asta, insa daca cineva are o idee mai buna… eventual niste referinte gen : portofoliu & blog unite, eventual si conglomerate lingvistice… pls, as avea nevoie de niste sfaturi aici.

PS: mi s-a propus deja ca as putea pune niste adsense sau reclame… daca tot am facut PR 5 si am prins putin teren.

!   yaw gnikcuf oN: R

Hehe, la multi ani 2 my Fuji. Parca mi-e si rusine sa zic ca am fuji dar acum 2 ani cand l-am luat era jucarica buna rau, Core2Duo, video ATI 512… dar nu aici sta punctul sau forte, ci faptul ca a fost util.

De-a lungul timpului mi-a fost plita, si cand zic plita asta nu inseamna ca l-am folosit ca atare insa stiam ca acolo undeva, daca nu am unde sa-mi fac o omleta… imediat bag un game care sa-mi rupa procesorul si cipul grafic si TA DA … plita cu taste.

Imi aduc aminte ca jucam wow iarna si dadeam detalii destul de high… astfel incat facea ca o trubina pana cand : oops, se stingea si nu isi revenea pana nu era rece. Imaginati-va ca eram in dungeon si tovarasii deja stiau ca am probleme cu laptopul si revin in 5 min cand se mai raceste. Pai il scoteam pe geam… si se racea destul de repede.

Pai da, a fost saracu’ workstation o vreme, l-am tot carat pe la servici… si lucram, ma si jukm pe el ( am bagat FEAR … cred ca asta a fost apogeul ) . Apoi l-am carabanit pe la munte, mare, italia, pe acasa la tara… si uite asa Fuji era peste tot.

Insa nu m-am purtat cel mai finutz posibil cu el, astfel in anul 1 de facultate cand stateam in Regie… l-am scapat de 2x din pat etajat… si de fiecare data nu a avut nimic. Apoi eventimente importante nu au mai existat pana anul acesta cand i-am dat sa bea un pahar cu bere… plin; saracu’ nu avea antrenamentul meu, dar eu de unde sa stiu ? L-am oprit instant si i-am scos bateria. Tastatura a fost moarta, si a trebuit sa o schimb… acum nu e cea mai buna tastatura ever, dar e ok.

Apoi in primvara cand mi-am luat alt destkop, pur si simplu nu am mai avut nevoie prea mare de laptop si am ajuns sa-l foloses ff rar, deplasari, prezentari… dar parca merge mai bine acum. Cu fresh install pe el, no games at all… doar un apache si niste programele de web + ceva aplicatii media pur si simplu zbarnaie acum; desigur nu se compara cu un desktop dar e ok.

Inainte de carciun aveam degand sa-l vand unui prieten, insa mai bine asa… in mijloc de criza financiara nu era momentul sa-mi iau altul nou, nu ? :))

Din punctul meu de vedere si-a facut treaba… si inca isi face… si happy birthday once again

PS: la aniversarea de 4 ani, daca o sa tina pana atunci…  o sa-i pun IcyTower si doar atat, merita o batranete linistita :))

Atentie, pentru a intelege tot postul e nevoie sa fi fost in vacantza cu mine, sa fiti membri asfi sau tovarasi de rev, sau best friend. In rest nu raspund daca va plictisiti atunci cand cititi urmatoarele. PS: Pozele si filmuletzul sunt mai jos .

Hello world! In postul scris imediat dupa revelion am fost poate putin cam sever visavis de atmosfera revelionului. Si era normal ca asa sunt eu, critic orice… sunt in forma acum, abia ce i-am tinut Deei astazi o mica morala… si mi-a parut rau park dupa, pt. ca nu nimerisem momentul… daca ea zicea ca still luv me, tre’ sa o cred, nu ?

Deci revenind la ale noastre, voi incerca sa fiu scurt si la obiect ( deja o lungesk ) . Pe 2 ianuarie dupa ce am fost si am fotografiat ce a mai ramas din uratorii de odata… am mers in Piatra Neamt si am stat cu ce a mai ramas din gashk ASFI ( asociatia studentilor francofoni din Iasi ) … mai exact vreo 20 de persoane. Am mers pe partie unde ne-am distrat de minune; am incalcat regulamentul si ne-am dat cu sacul ( si asa cu schiurile nu se dadea nimeni ca era prea periculos ) .

Am avut parte de un ucenic extraordinar ( ma rog, multe poze out of focus ) care a facut poze in locul meu. Da!!! I-am incredintat foto dar am fost tot timpul atent sa fie sanatoasa, sa nu alunce, bla bla; thx Laura si sper sa nu te superi pt. glumele facute pe seama aparat foto – laura si invers

Super de tot, inca odata, ne-am facut fleoask insa s-a meritat.

Pe seara am cautat sa mergem undeva in club; initial am fost in Club 66 unde am unit 4 mese ca la praznic :)) iar apoi din lipsa de optiuni am ales sa revenim in localul Cocktail unde petrecusem si revelionul.

M-am bucurat ca a reusit sa vina si Seke si varmiu ( au bagat 60 km ca sa ciocneasca un ultim pahar pe vacantza asata ) . Si daca tot e momentul in care fac multumiri, apare Seke… best friend for me… o povara pt. el. Pai daca de multe ori sunt greu de suportat, saracu face asta de pe la vreo 5 ani, pur si simplu trebuie sa ma suporte pt. ca undeva cand eram mai mici am ajuns la concluzia ca suntem cei mai buni prieteni, si suntem. De revelion nu a baut, pt. ca a fost sofer… in ultima seara iar nu a baut ( da, tot sofer ) . Apoi cand m-am certat cu taicamiu vacantza asta tot la el am dormit… si tot asa. Si eu ? Eu nu am facut nimic in priviinta asta… eu doar am fost acolo, capusa pe capul lui. Thx !

Thx si pt. Raphaelo care a ajuns cu prietenii la o ciocneala si scz ca muzica si atmosfera nu a fost pe placul tuturor… dar nu totul este perfect Nu am vrea sa ne fie nici prea bine, nu ?

Multumesc si celor 2 frati care m-au invitat, vb rar si vorba andreei, ne vedem la craciun si la pasti… dar asta e, poate o sa ne auzim mai des. Orikum atunci cand ne vdm reusim sa ne distra, si asta conteaza.

Apoi s-au impartit pijamalele cik… dar era departe de final. Am trecut si prin club Q unde am mai dantzuit un pic, am mers si la benzinarie de unde ne-am mai luat niste alcool… si am continuat in campus ( unde erau cazati cei de la ASFI ) . Am devorat tot si apoi…. oare ? Mafia… da !  I-am invatat mafia, mai erau cateva persoane care cunoasteau joaka si a fost deajuns cat sa ne prinda pe toti ( pe cei care au ramas ) . Astfel vreo 10 impuskati, dupa o zi de partie, alcool ( cazul meu a lot ) si multa vantureala am stat pana dis de dimineata sa jucam Mafia.

Acum sincer… m-am bucurat ca au invatat repede si au reusit sa stea pana dimineata cand eu aveam tren; iar dupa cum unii stiu, am mai scris de experientele mele cu CFR … si am avut mari emotii ca daca adorm o sa pierd trenul. A fost unul din cele mai placute jocuri de mafia ever… imi amintesc cu placere de anul 1 de facultate cand mafia era activitatea de capatai in barul din subsolul facultatii, si minteam de inghetau peretii… ceva ceva a mai ramas :))

Imi pare rau ca nu au stat toti pana dimineata, si imi pare rau ca in seara respectiva m-am ametit un pic. Sunt multe lucruri marunte la care nu am fost atent… desi ar fi trebuit, insa mergem inainte si asteptam o “data viitoare” .

Am prins trenul si am mers in picioare pana la Bacau ( asa erau biletele ). De acolo somn ca nebunul pana la Bucuresti. Prilej pt. TSK sa faca niste foto cu Jama’ dormind, Vlad citind, Mari jucandu-se pe ipod touch si Silviana rupand laptopul in 2. A fost compartimentul nostru si ne-am bucurat de un somn… am vrut sa zik DRUM placut. Astept pozele… . Ajuns in Bucuresti am dormit in 2 transe cate 5 respectiv 15 ore. Acum sunt mai fresh, dar ma bag la somn ca maine incep serviciul

Revenind la scopul discutiei, am vrut sa nu ma lungesc… dar oops, nu pot :))

Pentru toti cei care au fost in vacantza cu mine in zilele de revelion, si cele 2 zile de dupa: multumiri, a fost fun si iata din partea mea pozele + un filmuletz. Nu sunt sortate pt. ca nu am avut timp, multe out of focus sau pur si simplu aiurea… dar cautati si voi printre ele ce va place si pastrati ( tsk, pozele de pe 27 de pe Pietricica vin soon, dar ma presau toti sa le pun pozele de la revelion ) .

Am pus cateva poze din vacanta pe flickr, dar putine .

Apoi restul de poze le gasiti dupa cum urmeaza :

• poze de la revelion
• poze de pe partie
• poze din ultima seara

Cya next time

E trist dar sigur, de la an la an ne pierdem din traditii -  ne contopim cu Vestul . N-o fi bine sau e rau ? Chiar asa am zis, nu am gresit … adica e clar rau. Ca neam, avem prea putine elemente care ne fac speciali. Deci nu ma intelegeti gresit, nu sunt patriotul lui peste, si cu o ocazie mai serioasa  as lasa tara cu fulgi cu tot . Si totusi in tara sau nu o sa ne gandim la un momentdat la ce este Romania. Stand la o masa cu nush ce outsider o sa fim intrebati… ” Si ce aveti ma voi, ca romani” … cateva secunde si aceeasi persoana o sa revina … “AAA mi-am amintit … da, hagi si dracula … ”

Oare ? Suntem definiti printr-un jucator de fotbal si un domnitor ? Refuz sa cred asta! Eu cand ma gandesc la traditii ma gandesc in primul rand la anii copilariei, pentru ca in Bucuresti lucrurile s-au mai spalacit. Si analizand copilaria … mai mult decat orice imi amintesc de sarbatorile de iarna.

Si uite asa ajungem cam in aceeasi perioada a anului doar ca undeva cu 10 ani in urma. A trecut mult ? NU. S-au schimbat multe ? DA. Ne-am shimbat in bine ? NUSH !

Pai vreti sa fim occidentali, sa ne luam dupa ei, NU ? Pai sa ne luam, sa le luam cate un pic din mentalitate, sa le luam economia, sa le luam infrastructura din majoritatea domeniilor care merg mult mai bine… sa uitam ca am fost condusi de comunism odata si sa nu mai aruncam cu scuze in perioada ca a fost… . Dar totusi… pastrati nucelul a ceea ce suntem, latini printre slavi – daci printre romani sau invers; dar avem traditii… traditiile noastre care ne definesc.

Pentru mine, mersul cu uratul in ajun de anul nou era o zi speciala. Poate ca era varsta, sau poate satul dar un lucru e clar: imi placea la nebunie. Incepand cu plugusorul, de mic… nu pot sa spun cat de vesel am fost cand am mers prima data “cu Ursul”. Era ceva special, eram mascat tigan… aveam nush cate versuri de le tipam in gura mare si bateam din doba. Unul facea pe ursul, altu / altii repetau ce ziceam eu… si tot asa zi lumina pana seara.

Si ce nu inteleg… nu oboseam, nu raceam, nu raguseam si la sfarsit de zi aparea cireasa de pe tort… mai faceam si bani pe deasupra pe care ii imparteam egal intre toti; erau banii nostri din urat.

Era important ca luai bani… dar park vroiai sa mergi cu uratu si pe la profesori, pe la popa acasa, sa vada olekutzaca ca ai mai crescut, ca i-ai urat si ca nu care cumva sa mai zica cineva ca esti copil… acum mergi cu Ursul.

Si feteeee da, pai era varsta la care iti sfecleau calcaiele… daca nu dupa fata popii… poate dupa fata lu’ nush ce profa, sau vara lu nush care de pe nush unde. Si mergem si dadeam iarasi cu uratura, mai tara si mai sus ca niciodata…. si draga doamne refuzam si banii… ca aici mergeam doar dupa vin, prajituri… si ce o mai fi

Seara, pe cand se intuneca iesea Neculai Popa in sat cu gasca sa de uratori. Fara indoiala, una dintre emblemele locului din care provin. Batran si totusi atat de tanar… pur si simplu ne incalzea sufletele cu cate o uratura de nu se mai termina. Scria personalizat,  in fiecare an avea cate o uratura pe care o plia un pic pe anul ce a fost, si incerca poate un deja-vu la ceea ce va sa fie.

Apoi intram in noul an… iar pe 2 ianuarie era la Tg. Neamt ziua mascatilor. Veneau din toate vecinatatile cele mai vestite gasti de uratori… si deodata oraselul de sub Cetatea Neamtului, odinioara locul  de “negustorii” al tanarului Ion Creanga, devenea izvor etnografic in aer liber. Parca se facea abstractie de urbanizarea fortata a acestui targ… erau doar uratorii. Peste tot erau numai grupuri de mascati si marsaluiau incet, incet spre Caminul Cultural unde seara urcau pe scena si-si interpretau piesele.

Si iate-ne astazi, 10 ani mai tarziu… am iesit cu camera foto prin oras sa vad mascatii. Care mascati ? Pai sunt singurul care mai spera oare in traditie ? Da, erau cateva benzi de mascati, ceva oameni pe “Strada Mare” dar atat… nu imbulzeala prea mare… nu strazi pline.

E trist! Si cei care mai merg… sunt destul de tristi la randul lor. Asa ii consider eu… totusi sa-ti puna panou alb in fata aparatului foto si sa-ti zik 1 Leu poza ( am dat de cateva ori ) … sau altii gen tiganusul simpatik din poze m-a alergat vreo 20 m pana le-am dat bani ca cik ei m-au urat atunci cand am indreptat aparatul sa le fac poze.

Daca am atatea flashuri cu copilaria acum… oare ce o sa fac mai peste 10-20 ani ? O sa ma bag in politica in partidul Etnograficonservatorist , NU ?

Noi sa vim sanatosi si sa ne auzim cu bine, si la anu … care vine !!! Cya

La multi ani !

Plictisit deja de cat am scris? Vezi filumetzul de la sfarsitul articolului, sincer n-ai nevoie de altceva ? nu trebuie sa citesti tot ce imi balareste jumatatea de neuron la ora asta – singurul de altfel , e mai schilod saracu’.

A mai trecut un an si daca nu scriu eu… scriu altii Scenariu identic cu cel de anul trecut. 30 dec, eu acasa la Tarpesti ( Neamt )… fara planuri prea mari de revelion… defapt fara nimic. Anul trecut za my best friend ( ske )  a venit in ultima zi cu o invitatie de cateva zile la munte.

Anul acesta eram cam indecisi, ba ajungem pe la Iasi… ba mergem in centru in Piatra Neamt si apoi ne retragem pe unde putem ( aici a
venit Bianca H. din liceu cu o invitatie la cheful lo, thx ); dar parca nu era nimic clar, nimic aranjat cum ar fi trebuit sa fie.

Si in seara de 30 ma duceam la ske cu rucsacul in spate ( plan de noapte alba ) si ma gasesc cu fratii Cirlan ( 2 prieteni buni din generala )
care arunca cu o invitatie.  Deci exista un chef organizat de ei si organizatia studenteasca ASFI ( din care acestia fac parte ) si ar mai avea locuri… eee!

Zis si facut si pe 31 ne-am carat in Piatra Neamt… a fost un ajun cam plin de telefoane, deci mi-am sunat toata agenda vreo 2 ceasuri
( aproape toata, deci daca nu ai fost sunat inseamana ca ti-am pierdut numarul, sau nu l-am avut vreodata… sau nu a mai mers reteaua … am scapat  ) .

Si am ajuns la locatia cu pricina, un local de pe varianta din Piatra ( langa Praktiker pt. cunoscatori ) – Cocktail. Un loc mai mult decat decent, mese pregatite
frumos, atat de pregatite ca pt. cateva clipe am crezut ca am nimerit la nunta !

Din pacate am fost intr-o stare fizica foarte naspa, radacinile fiind in suprasolicitarea cu alcool si lipsa odhinei de pe tot parcursul vacantei ( concediului ).
Insa spre miezul noptii mi-am mai revenit dupa ce am sorbit toate paharele cu tarie prinse si… atentie, am baut vin alb ( din clasa a 7-a … nu interbati ! nu am mai dat cu vin alb grupa mare ).

Si dupa cum era de asteptat mi-am pus camera in gat si am inceput sa flashuiesc pe toti care cum prindeam… vreo 700 foto.

Dar sa le luam pe rand, s-a ciocnit la inceput de parca erau nasii cu mirii la o nunta, si trebuiau sa dea noroc cu toata lumea. Andreea mi-a impletit o fundita din batistuta lui cezar, astfel eram si eu asortat cu ceva ( cravata lui ). Ca de obicei la tinuta am fost jalnic in privinta altora, perfect din punctul meu de vedere… nu am nevoie de costum si cravata sa ma simt bine…

Apoi a inceput cheful, dansul… incet,incet ne-a luat de cap. Oameni si oameni, fiecare exprimandu-se in felul sau… nici-o obectie aici… ba da, una
singura: ” Nu-i frumos sa stati pe scaun o seara intreaga ” … au existat unii.

M-am turtit repejor si… si din poze imi amintesc ca am avut o mica nemultumire visavis de muzica… damn, nu retin nume dar e marcata in filmuletz.
Dar aici avem o scurta povestioara in rama ( muhaha, traiasca calina… profa de Romana din generala ):
Deci am fost rugat sa vin cu laptopul si sa aduc niste muzica noua… evident adept al oldies&stuff nu detineam arsenal comercial. Insa am facut un research la ce mai e acum si am bagat download ceva topuri de anul asta, atat ro cat si straina; selectii destul de bune zic eu, multe dintre ele imi erau cunoscute, deci lovisem cu hitu’ :))  PAC PAC ! Asee, dupa cateva stiluri de muzica, intr-o pasa mai low am facut un playlist mai ciudat… ceva melodii oldies show hits care au fost insa hituri de-al lungul vremii si care au rupt asta vara la Silent Disco ( bestFest ) . Ceva de genu : Mc Hammer – U Can’t Touch This, Genesis – I Can’t Dance, Vanilla Ice – Ice Ice Baby, Snap – The Power, Nirvana – Smells Like Teen Spirit and A.C.D.C – You Shook Me All Night Long.

Dupa prima melodie playlistu’ a fost schimbat! Cik eu nu-i cunosteam pe oamenii astia, dar in schimb ea ii stia foarte bine. No hard feelings, posibil sa fi avut si ea dreptatea ei… dar totusi 45 de studenti, nu aveau cum sa nu le placa macar cateva piese, refuz sa cred asta. In fine, decat sa zic ca erau toti pe dos, cred ca mai bine imi asum mie rangul de ciudat, geek … donno , old fashion… and show must go on. Am trecut repede si nu m-am mai amestecat la muzica, pentru ce erau altii mai buni care sa faca acest lucru. Marele noroc a fost ca nu au fost manele, ar fi fost aia o chestie superba :)) cireasa de pe tort.

La mizeul noptii s-a iesit afara si s-a stropit cu sampanie ( eu stateam cu camera pe sub haina ca nu aveam chef sa bea si ea in seara asta, destul ca luasem
eu cva cva la bord ) . Apoi am urat, ne-am manisfestat bucuria fata de noul an si ne-am retras la ale noastre. Food, drinks, dance… si incet incet m-am
trezit, deci fara sa vreau… pur si simplu nu mai eram beat; Ciudat… dar cred ca nimeni nu poate sa fie beat un an de zile, so la miezul noptii
s-a resetat totul cu siguranta.

Am mers la etajul localului unde ne-am amestecat cu o petrecere paralela ( “mosnegeii” ) insa nu exista actiune fara reactiune, nu ? Au inceput sa curga si copilasii de sus printre noi. S-au simtit si ei destul de bine dat fiind ca au fost bagati in seama.

Monica, o dsra de “se rupea” pe acolo ma intreaba la un momentdat daca ma distrez bine ? I-am explicat ca e ok, mai lipsesc cativa prieteni si ceva atitudine, dar a fost Ok, adica mi-a placut toata distractia… s-a meritat si nu cred puteam face ceva mai bun, sincer. Deci adunand si facand o medie intre “cat m-am zbatut pt. petrecere”, ” ce am vrut si ce am avut” , ” cum a fost ” … nota 10/10 Thanks pt. invitatie, multumesc tuturor care au fost acolo si alaturi de care am reusit sa ma distrez !

Revenind, dat fiind ca am timp si ma plictisesc un pic. “A te rupe ” = atunci cand atragi atentia tuturor prin miscari provocatoare sarind peste un simplu
“buna, sunt X”; in general exista cel putin o victima, daca nu mai multe… fie pe rand, sau concomitent. Ajungi ca lumea sa te cunoasca fara sa te prezinti.

Ma repet si aici, no hard feelings Simplu fapt ca zic cu zambetul pe buze ceea ce observ si extrapolez unele chestii, asta nu inseamna ca am dreptate.

Deci primesc fara suparare un “te’n pana mea” ( reformulati cum vreti ) jamayk, ca vorbesti in nestire de cauza si subliniez faptul ca a fost un revelion
placut si ar fi fost bine sa ma abtin de la comentarii, insa NU pot scz, this is me… dau cu bata in balta apoi ma chinui sa repar… daca se poate.

Eu unul m-am plictisit cand am recitit toate randurile de mai sus, si atunci am adaugat cu bold mesajul de dupa la multi ani !…. jump 2 the muvie :)) , e mai mult decat suficient.

Nota : La momentul scrierii acestui articol eram cam strain fata de multi membri ai ASFI, persoane cu care am impartit noaptea dintre ani. In ultimele 2 zile i-am cunoscut mai bine si exista o oarecare diferenta perceptie Vs. realitate; o sa revin cand o sa am timp sa clarific problema. In mare nu sterg nimic de mai sus, pt. ca asta a fost ordinea… revin cand o sa pot cun alte balarii. Cya

Home sweet home, me home… au fost niste luni destul de grele, mult de lucra, multe calatorii + multe alte activitati si am asteptat cu sufletul la gura sa ajung un pic acasa sa-mi reincarc bateriile. Dar iata ca deja sunt full, dupa 2 zile de leneveala si food ( btw : free food… up, me home  ) incep sa ma plictisesc. Craciun, zapadaaaaa… da zapada, home a nins si inca ninge cu inversunare. Mi-am facut bradutzul si l-am asteptat pe Mos Craciun. Me stupid, pt. ca nu a venit anul acesta, noroc ca i-am luat-o inainte si mi-am facut singur cateva cadouri.

De plictiseala mi-am luat camera foto si am plekt pe coclauri, pe dealurile pe care candva ma dadeam cu sania sau imi rupeam picioarele cu schiurile… un simplu calator acum, amintiri si doar atat. Satul e pustiu, nimic nu mai e ca in anii copilariei. Incerc cu greu sa ma inteleg dar nu reusesc! Vorbeam acum 2 zile cu Damian ( fostul prof de desen ) cum ca totul acasa e schimbat… defapt, nimic nu s-a schimbat acasa, sunt eu, eu sunt cel care m-am schimbat, desi mi-e greu sa o recunosc. Cum se face ca pe locurile in care odata eram acasa… acum ma simt strain, singur iar melancolia e singurul sentiment care ma mai incearca.

Copil fiind, p’aci cutreieram…

PS: daca acasa ma simt strain, unde e casa mea defapt ? Timpul le va rezolva pe toate!

Hehe, pauza… plec in concediu / vacantza sau ce o mai fi. O sa fiu off o vreme… so “Sarbatori Fericite!” la toti iar daca cumva trece mosu pe la voi sa-i dati va rog si adresa mea; nush cum face dar ma cam sare de ani buni.

Suna aiurea, dar este dilema lunii, a anului… defapt a ultimilor 5 ani :))

Am mai avut tentative de genu anul trecut si acum 2 ani… insa de data aceasta sunt destul de pornit !

UPDATE : Topic inchis, end of an era .

Pe scurt, m-am decis cand am ajuns pe “scaunul electric” si am zis… NU ma tund scurt, dar sa ma scurteze cat de tare poate dar sa-mi mai ramana de prins o mica coditza. Tanti a inteles sa-mi lase coditza… adica nu de prins cu rita ci… NVM . S-a bagat suficient de tare incat am zis FUCK IT, dati scurt :)) Si uite asa … m-am trezit cu par scurt! TA DA, it’s magic !!!

Si a mai trecut o saptamana. Multe si marunte au fost insa s-a terminat bine dar scurt… putea fi mult mai bine.

Din evenimente trebuie mentionat balul facultatii mate-info / litere. La bal am si intarziat o ora din motive bine intemeiate… insa nu pierdusem prea multe.

Pentru prima data in istorie  a iesit miss de la noi din informatica ( in general umanistele ne suflau premiul ) .

A fost destul de fun, o berica, o tzopaiala insa in limita bunului simt pt. ca a 2-a zi aveam servici.

Am aflat pe propria piele ca e fff dificil sa faci foto intr-un club… ba focalizezi pe lumina slaba si apare un stroboscop… ba un movinghead, ori se stinge deodata toata scena. O sa trebuiasca sa ma mai antrenez pe astfel de conditii…

Vineri am primit o invitatie la cluj pt. weekendul acesta, am fost rugat sa vin dar am zis pass; insa apoi m-am razgandit ( dar fara sa anunt acest lucru, doream sa fac o surpriza ).  Eram la servici si stateam in cumpana cum, cand sa plec.

Ciudat insa, deodata am fost chiar incurajat sa nu mai vin, sa stau acasa , si sa ma odihnesc… bla bla, niste chestii trase un pic de par ( tricky ) … fapt care m-a convins ca surpriza mea s-ar putea sa nu fie cea mai cool ever… si am renuntat. Nu poti sa apari la cineva, daca ai impresia ca momentan… nvm; cum spuneam: ciudat, in afara de oboseala nu aveam motiv sa nu dau prin Cluj.

Si am ramas in bucuresti, am jucat ceva wow, am dormit vreo 15 ore :)) si azi am mers la photowalk. A fost fun ca de obicei, insa a fost mai buna berea de dupa; atunci cand iti ingheata mana pe aparat… numai de fotografii nu iti arde.

La photowalk ne-am combatut pe tema “a mermeli” , gasind pe net “…a mermeli inseamna “a repara” ceva ce au stricat altii” … deci nu mai merg expresii de genul: ce meremlit esti azi sau derivatii pe care le dezvoltam noi in nestire de cauza. Am avut tema … pasaje pietonale… am hoinarit un pic, am vazut ca facultatea mea este un doliu… ( o fi mer (me ) lito vreo unul  :)) ) . Am prins 2 maidanezi de se tot harjoneau, simpatici de atlfel… si ne-am retras fast la caldurica, un vinutz, o mancarica… nu de alta dar nu era chip de stat pe afara. Lex a fost singura mai inspirata si a adus cu ea o ventuza de parasolar ce facea o vignetare ff cool, chiar a scos niste foto faine sub deviza ” alergand dupa porumbei “  …

La caldurica am avut ocazia sa-i cunoatem mai bine pe cei 2 new photowalkers, dan si gabi. De asemenea au venit si Ill, Lex, Mary, Tsk, Bimus, Irina, Vladootz + subsemnatul. Dupa tema meremlirii am cazut de comun acord ca spaniolii sunt  geniali pt. simplul fapt ca au inventat Sexul Spaniol ( da, deviem des de la fotografie… ) . Am incercat sa ma joc un pic cu un sigma… 70 – 210… un tun adevarat, vedeti langa cam cum arata pus pe bodyu’ meu… in postura in care body deja e huge…

Spre final a fost o tentativa de mers la patinoar care s-a innecat subit pe motivul ca eram cu totii “mermeliti” de la frigul de afara ( ceee ? nu am gasit cuvantul in dex, deci il folosec cum vreau ) .

In mare o saptamana de rutina, fara nimic magic… sa speram ca urmatoarea va fi mai buna.. OMG maine e iarasi luni, pffff !

Day #2 a inceput la Cluj prin a posta cate ceva din Day #1 . La resedinta Roibu toata lumea a inchinat steagul. Chestia cu adormitu pe la 12-1 nu prea functioneaza la mine asa ca mi-am luat laptoapa in brate si am ciufulit un pik blogrollul… dupa care am si scris de ce ziceam mai sus.

Am pornit cu ganduri mari a 2-a zi… dar vremea urata nu a fost de partea noastra, insa am incercat tot posibilul.

Eveniment foarte interesant: am vizitat stadionul CFR. Da, sunt stelist, da … steaua e la al 8-lea meci fara victorie si ? Voi ramane stelist; asta nu inseamna ca atunci cand dau de un dinamovist pe strada ar trebui sa-i plasez o piatra in frunte. Valabil si pt. CFR-iesti, m-am bucurat pt. parcursul frumos din Champions League si am vrut sa vad cum arata CFR acasa, dincolo de micile ecrane. impresionant, micutz dar frumos… sincere felicitari pt. conducatori.

Am coborat din Gruia si am dat prin parculetzul central, teribil de mic in comparatie cu herestrau / tineretului… dar curat. Urma sa fie premiza intregii zile…

Aiurit sunt, am fost si doamne… poate o sa scap odata si de asta ( sanse ? % ) . Deci cum eram prin parculetzul central si ne clateam ochii cu o fantanitza arteziana, pe un lac din incinta acestui coltisor verde… un tip se juca cu o barca telighidata. Nebunie nu gluma, deci as vrea si eu o jucarie din aia. Hap inainte, si piciorul imi aluneca pana la genunchi intr-un fel de scurgere de la fantanitza arteziana. Am mentionat ca vremea era urata, nu ? Adica era frig… si eu mergeam asemeni unui copilas de gradinitza cu adidasi leduitzi, doar ca in loc de luminite colorate… la mine sarea apa din adidasi; sunetul era asemanator.

In plan era sa iesim cu fetelele la mall, dar cum draq… ca faceam spectacol ( daca ma primea fleoscait ) si mai si raceam pe deasupra. Astfel schimbam planurile… tercem prin Auchan sa luam niste consumabile ( rontzaieli & stuff de se iau cand se face claca in casa ). Am LUAT si o pereche de carti de joc, pt. ca Seby nu avea asa ceva in casa ( d’oh, imposibil stiu, dar asa e ) … oops, cred ca am uitat sa le platim dar nu asta e important. Ulterior am aflat ca sunt influentza negativa asupra copilasului de Sebyk, el nu ar fi facut never asa ceva. Am luat-o deci ca pe un compliment, am mai auzit fraza asta de multe alte ori…

Si pt. cateva ore cat mai aveam pana la tren, m-am simtit iarasi student / licean. Fix ca in acele zile din anul 1 de facultate cand veneam pe la facultate sa-mi mai iau cate o prezentza si deviam inspre bufet ( subsolul facultatii FMI Bucuresti e bufet ) unde ne strangeam in gashk si jucam Mafia sau Trombon.Copilarii ? de unde, sunt chestii care de intamplau in urma cu 1 an si ceva, serviciul + multe altele m-au ajutat sa dau tot mai greu de activitati similare.

3 x Roibu ( seby, oana si ovidiu ) + un Claudiu + 2 sist and me. Am inceput prin a ne incalzi cu a spune “adevarul”, deci trombon o bucata de vreme si toti eram gata de mafia. Exceptie facand cele 2 surori care ori minteau ff rar, ori nu minteau delok… cu toate astea au castigat de cateva ori bune ( conc ? e bine sa mai si spui adevarul, dar nu distruge farmecul jocului !!! ) .

Pt. cunoscatori…. piesa de rezistenta: Mafia. Pai mada, nekulaie… unde sunteti? cum erau vremile cand stateam la mafia TOTATA ziua, meditam dealtfel la ceea ce se preda pe la colegii nostri? Si da, nu-mi prea place sa pierd, mai deloc. Imi amintesc cu placere o zi de la bufetul facultatii cand am picat de 5x la rand asasin si nu am fost prins niciodata… ei de data asta a fost altfel, am picat criminal de cateva ori insa am fost victima Mariei de 5x pe parcursul intregului joc. Teoretic o omorasem si eu de 3x inainte, practic ea fusese victima doar 2x, a 3-a a fost din oficiu… trebuia sa mai diminuez tragedia, si asa nu tinea nimeni scorul.

Acum DA DA, stiu… rusine mie, in loc de 3-5 am zis 2-5 dar te mai pui la 1 meci ? Cum spuneam nu prea imi place sa pierd… si totusi altii nu recunosc, nu ? Jumatate sunt iertat… si daca mai recunosc inca odata am iesit 100% basma curata… oare ?

Si uite asa s-a facut de plecat la trenuletz si s-a terminat un weekend interesant. Da, pare banal si copilaros… dar m-am simtit fff bine si a fost fun, chiar si stand juma’ de zi in casa.

Concluzii ? Da, se merita macar o data pe luna un weekend departe de zgomotoul din Bucuresti, daca TSK a fost la mare , s-a redescoperit si a ajuns si la alte concluzii interesante ( (Bus) Bucuresti – Constanta = 50 RON (Taxi) Campia Libertatii – Str. Cornisei – Anchor Plaza = 50 RON WTF?! ) la fel si la mine, m-am simtit ca in vremurile din liceu, nu pot sa explic DC si CUM … dar a fost altfel. Daca stateam in Buc ieseam cu tovarasii de cateva ori, plateam noaptea macar un taxi, un photowalk si poate un film la cinema + food si consumabile … aceeasi bani,  dar se compara oare ?

Ce am invatat ? Ca tre’ sa plec mai des din Buc in weekend. Ce idei m-au fulgerat… NEXT PHOTOWALK, outside Bucharest. A, a … ? D’acord ?

UPDATE: am propus aici Photowalk #9 , sooo ?

Vineri seara incheiam serviciul printr-un post in al carui final precizam… “desi sunt patit de 99x , desi si cei din jur sunt patiti… shit!!!  Nu ma voi schimba niciodata, mereu voi trage pe suta de metri!”

Ei se pare ca uneori merge si pe ultima suta de metri; am prins trenuletzul si a fost una din cele mai faine calatorii feroviare din ultima vreme: accelerat old style, singur in compartiment si somn de voie buna pe clasicele banchete din piele maro. Chiar daca a durat 9 ore + o ora intarziere, acesta a fost cel mai lung somn de care am avut parte in saptamana curenta.

Pentru mine a fost perfect, pacat ca Seby ( prietenul ce avea sa fie stresat tot weekendul by me ) a simtit acea ora de intarziere in gara, la ora 4 noaptea… eu doream in tren.

Dar de unde incepem? Pai Clujul, un oras in plina ascensiune este cu siguranta unul din cele mai interesante orasele din tara… si asta facand abstractie de CFR Cluj, echipa de fotbal care a reusit sa produca surprize placute in Champions League anul acesta ( cireasa de pe “tort” ) .

Am hoinarit toata ziua, am ajuns pe Cetatuia… o colina de pe care se poate admira intregul oras. Zi buna, soare… cald; de data aceasta am avut noroc!

Ca si in Bucuresti am dat de “eXtreme Sports” printr-un mic parculetz, gen Eroilor. Nu am stat foarte mult, desi am amanat de cateva ori plecarea in speranta ca va exista cineva care sa vina cu ceva “magie” pe pista. Eiii n-a fost, dar mi-a atras atentie un pusti de vreo 10-11 ani ( orange boy ) care a stat mai mult pe jos, insa era insisitent. Cu zambetul pe buze la fiecare cazatura, pustii perseverau…

Astazi tre’ sa recunosc, am facut o descoperire socanta ( * stire socanta, spectaculoasa, incredibila – OTV marca inregistrata ) .  In mare toti prietenii mei au Canon si Nikon, insa adevaratul succes vine fix din partea Pentax.

Daca la capitolul build /design nu exceleaza ( aduce a jucarica compacta ) … se pare a fi un adevarat “magnet” pt. sexul feminin. Dovada, foto de langa… intre doua nu te ploua, si ca sa va si traduc imaginea:

” – Seby : … si la un momentdat am scos pentaxu’ din teaca si PAC PAC, a picat ursu… o rafala focusata pe capul fioros…

- Maria ( stanga ): … uaaaaaaaauuuuuuu

- Seby : … da da, si asta nu e tot… i-am luat blana dupa… sharpness extraordinar, ce mai… blana de urs …

- Ile ( dreapta ): … blana de urs…

- Seby: pai nu? aveam Pentaxu la mine…

Rumoare! Wow, ce tare, ce erou… cat curaj, the Pentax Gun…

Apoi cu un glas incet :

- Seby : Gun ? da… si dupa a venit ingrijitorul de la zoo sa-i dea mancare, si nu am mai avut voie sa-i fac foto…

- M & Y : de poveste,wow… ai zis ceva ? Nu eram atente la ultima fraza…

- Seby : ? aa, nimic… detalii… Pentax Gun, yeahhhhh ! ”

Desigur, e un prieten foarte bun si imi permite sa aberez, iar personajele de mai sunt sunt prietena sa ( dreapta – Ileana) si sora acesteia ( stanga – Maria ). Sa clarific, la un momentdat cele 2 s-au alaturat hoinarelii noastre. Am fost pe la gradina botanica, prin oras apoi prin mall. O zi placuta intre oameni simpli, fara aere de nush ce rasfatati. Au foarte rabdadori cu mine; am fost lasat sa vb cat am vrut, poate am fost si ascultat ( mai greu… ) , mi-au inghitit ironiile care uneori nu sunt dintre cele mai cizelate…

Ca de obicei am avut parte si de “conflicte”. Am aflat despre ceea ce mancam de o viata la bunica, si anume placintele poale-n brau, sunt defapt branzoaice sau ceva de genul… si ca nush ce si nush cum. Mai mult, cik exista totusi si “placinte” , dar ele sunt facute din nush ce aluat cu foi de ceapa, branza… si doar alea sunt placinte. Dat fiind ca intre mine si cele 2 s-a simtit o mica diferenta de cultura ( deci lumea nu citeste numai .pdf, carti frate… si le mai si cumpara pe deasupra… ) aproape ca le-am crezut. Ajuns acasa am facut un mic research si … uite aici,am avut dreptate: erau placinte, ha! De asemenea am aflat dupa 4 ani, de ce am eu par lung… cum spuneam: oameni cititi

O zi placuta, un prieten neschimbat, o prietena simpatica a prietenului neschimbat si o sora a prietenei simpatice a prietenului neschimbat… si’mai simpatica . Poate o sa vin mai des prin Cluj…

Poate voi mai avea si maine ( adica azi ) timp pentru ceva plimbari… inca nu m-am decis dar o sa stiu cu 10 min inainte. Sunt sanse se plec mai tarziu… asta are explica Day #1 .Cheers !

Suna cunoscut numele ? E o melodie de la Parazitii de pe albumul “Slalom printre cretini”… Facem slalom printre cretini…

Revin imediat si la subiect; momentan pot sa va zic ca am fost astazi la inca un mini PhotoWalk, alaturi de vecinu’ TSK. Initiativa a fost a mea, este o toamna placuta, cu vreme buna si culori vii… moment ideal sa ma joc cu aparatul foto. Intr-un fel am ales si o tema… “Pastel de toamna” si am purces la drum prin Moldova, Transilvania… pe la Muzeul Satului mai exact . Zeci de copaci, milioane de frunze, case taranesti, ghinde uscate, lacuri “verzi” si semi-cristaline ( made in Roumanie ) … orice ne-a trecut prin fata a fost subiect de foto. Am testat diverse expuneri, m-am jucat iarasi cu ploarizatorul… a fost o zi fun si o parte din rezultate le-am postat mai jos.

Pe seara am primit o remarca interesanta… cum ca am facut niste fotografii “banale” . E adevarat! Nu zic ca nu avem photowalkers talentati, nu zic ca nu au si viziuni… insa cheia in faptul ca ne intelegem atat de bine a fost data de acceptul a ceea ce suntem. Oameni simpli, nu artisiti, nu fotografi, nu fitosi… avem in general joburi prin diverse domenii, preponderent IT iar o iesire la fotografie este un moment de relaxare; iesim sa ne vedem, sa discutam… si momentele sunt cat se poate de placute, o deconectare din cotidian, o gura de aer, o gluma buna ( albiri, bone ) … admiram cu placere pitipoancele din jur, cocalarii nefiind nici ei mai prejos! Nu cred ca am zis vreodata ca sunt bun la facut fotografii… dar am recunoscut ca imi place chestia asta foarte mult.

Am pus mana pe primul aprat foto personal in urma cu vreo 6 luni… intamplator m-am decis sa pornesc cu un DSLR si nu-mi pare rau. Am invatat ff multe, dar mai sunt multe si marunte; poate in timp o sa devin mai bun, sau poate ca NU. Nu imi pasa, scopul nu e sa lucrez pt. National Geographic !

Mai pe scurt, este ca si cum m-as apuca de jucat tenis ( cred ca deja am facut-o ) din placere si pentru conditia fizica, as bate cateva luni mingea pt. ca imi place si se trezeste cineva sa vina sa-mi zica ca NU am o treaba cu sportu asta… ca ce… chiar nu l-am vazut pe Federer cat de frumos joaca… ala e tenis !

… zi de zi !