… da, da; e posibil sa fi ghicit. El este padre!

M-a rugat sa dau mail la o revista, cu siguranta il vor publica

Ma numesc Apetroaei Gheorghe (55 ani – pescar de 40 ani), loc. Tarpesti, jud. Neamt (tel. 0751******) si va trimit o imagine cu o stiuca (86 cm, de 4,2 kg) pe care am pescuit-o pe data de 14 octombrie 2009, folosind oscilanta DAM de 22 gr., pe raul Moldova, in localitatea Soci, jud. Iasi.

Deci daca eu am 450 fishing skill, el e peste 450  irl (in real life) :))

Si uite asa imi amintesc ca mergeam si eu de stateam cu batul in balta cu zilele… eram mai mic, eram acasa; si totusi este atat de departe… nu cred ca mai stiu sa fac un nod calumea sau sa dau in sfor sub mal.

Oricum, pescuitul e boala grea… si incurabila. Microbul e acolo undeva si nu ar fi exclus ca intr-o zi sa recidiveze si la mine; vreau sa recidiveze… chiar as vrea sa merg vreo cateva zile la un pescuit

- La multi ani !
- Mersi

- Cum te simti la 22 de ani?
- Ca si la 21, au trecut abia cateva ore!

-  Anul trecut spuneai “Nu am facut nimic extraordinar… dar nici nu am incercat.” Cum a fost anul acesta?
- Mmm! pai pot sa spun ca a fost mai bun… mult mai bun!

- Pot sa ma leg mai mult de ce spuneai pe blog anul trecut, pe vremea aceasta?
- Desigur

- Bine. O iau pas cu pas, paragraf cu paragraf!
Povesteai de Ionut Bostan si de prietena lui Mihaela; ce mai fac?
- Nu stiu, nu am pastrat legatura!

- De ce?
- Sincer nu stiu! M-am mai vazut odata cu Miha; lucra la Carturesti. Am vazut ca Ionut tocmai a terminat un joculet cu politicieni bataiosi, destul de simpatic.

- Nu stii?
- … poate. Nu ne-am inteles atat de bine si vina cred ca e in ambele tabere. Totusi ma simt ciudat; colaborasem la un proiect din care trebuia sa-si ia si el vreo 150-200 ron acu vreo 2 ani. Banii din proiect n-au intrat vreme buna, iar cand au intrat am omis… apoi nu cred ca am vrut sa-i mai dau.

- Si acum?
- Imi pare rau! Ar trebui sa ne vedem candva; putem trece mai departe?

- Ok, scuze! Ziceai ceva de dragoste…
- Vad ca ataci bine

-  Nu, e ok! Trecem…
- … nu trecem. Am zis ca raspund la tot! Am avut o prietena vreo 5 saptamani si am mai fost indragostit inca de 2 ori. In rest iesiri de cateva zile nu se pun cred, nu?

- Nu! Nu se pun.
- Atunci am fost praf!

- :))
- Mersi. Stii ce tort am primit? Nu stii! Mi-a facut fratimiu un tort pe care scria “happy fucking 22″; a fost funny.

- Asa. Spuneai ca incerci sa te cunosti mai bine, ai reusit?
- Da! Cred ca da. In momentele in care sunt sincer cu mine, observ si inteleg mai multe, dar nu tot; poate anul acesta!

- Apoi te-ai mutat in camin cu Nox?? Nox?
- Da! Andrei. Cu el am pastrat legatura, daca aici vrei sa ajungi. Se prea poate spune ca l-am inspirat foarte putin iar acum e junior programator in php.

- Ziceai ceva de WoW…
- World of Warcraft! Da, am mai jucat din cand in cand insa am ajuns sa inteleg altfel ce se intampla acolo. Pot sa ma rezum la cateva ore, uneori seara.

- Deci iar te-ai jucat mai mult decat trebuia?
- Da… Nu… poate. Ideea e ca dupa mult antrenament a ajuns sa nu-mi afecteze alte activitati. Joc uneori seara… si asta in lunile in care decid sa-l platesc.

- Deci este adictiv sau nu?
- Da! Este o vreme, pana iti dai seama ca joci sa te relaxezi si ca e mai bine sa fie rar; dar cum spuneam mai sus… mult antrenament! Next?

- Desigur. Anul trecut povesteai despre Photowalk! Cum merge treaba aici?
- Scuza-ma 10 min, dar am ramas fara “energizante”, si sunt cam obosit. Ma duc pana la benzinarie!

- …e 3 noaptea!
- Stiu! Dar am fost la munca azi si apoi la bere cu niste prieteni… acum imi cam pica ochii in gura; e posibil ca maine sa nu mai vreau sa raspund la toate, deci brb!
… back !

- Welcome back! Vorbeam de photowalk…
- Yup. Photowalk merge bine, doar ca dupa operatia din vara m-am cam dat la fund.

- Operatie?
- Iti povestesc mai tarziu! Deci photowalk a evoluat destul de mult. Cred ca cea mai faina iesire ramane Photowalk 11, din iarna. A fost bine si constant pana in vara cand eu am luat o pauza dupa cum ziceam mai sus. Apoi am avut o perioada in care “m-am recuperat”, apoi mult de lucru… apoi am plecat in concediu. La ultimul Photowalk am avut 2 examene restante in ziua cu pricina.

- Deci de fiecare data ai avut treaba?
- Nu chiar, adica puteam sa mai ajung la cel putin una; cred ca a fost si putin dezinteres de partea mea. As putea zice ca treburile s-au mai racit… insa vine frigul iar oamenii se strang pe la casele lor :)) Poate vom avea activitate mai multa, saracul iLL nu poate face totul de unul singur.

- Si cum e cu job full time?
- Pai este bine, m-am obisnuit. Totusi am mai avut ceva proiecte personale in ultimul an (multe) si am discutat cu Alex (boss) intelegandu-ne la 6 ore / zi. Deci aum sunt undeva intre part si full.

- Si acel Alex te-a lasat sa lucrezi si pentru altii, nu a zis nimic?
- Pai da! E mai mult prieten decat sef ( greseala lui :)) ). Am colaborat , ca freelancer, cu o firma din danemarca vreo 8 luni si a prins foarte bine dpdv financiar.

- Facultatea?
- Ei… aici a fost mai bine ca inainte, daca e vorba de numarul de examene luate. Totusi putea fi perfect, insa nu m-am omorat prea tare. Pot zice pas? chiar nu am chef sa vorbesc astazi despre asta!

- Normal! Apoi ziceai ceva de Big Bang… mutat din camin!
- Ooo Da! Dupa 6 ani de stat prin camin ( 4 Piatra Neamt – 2 Regie ) m-am mutat cu un prieten, coleg de munca, … la chirie. Cu Vladootz.

- Frumos! si cum a fost?
- Sincer as putea face un post pe blog despre asta. Multe si marunte! Initial am stat intr-o garsoniera, in acelasi bloc cu TSK. Dupa cateva luni am schimbat: apartament cu 2 camere, fiecare cu camera lui. A fost frumos!
Vezi tu, Vlad nu este chiar pe aceeasi lungime de unda cu mine, sau poate eu sunt pe dos… cred ca eu. Au aparut diverse intrigi visavis de lejeritatea cu care tratam unele lucruri mai serioase. Sau poate faceam diverse care il afectau si pe el. Per total a fost totusi bine si suntem amandoi in viata. Sunt departe de colegul ideal de apartament, chiar foarte departe
In toamna sora lui, mariuca, a venit la facultate in Bucuresti; am facut planul de bataie: vlad s-a mutat cu surioara si o verisoara la un apartament, eu m-am mutat cu Alin, fratelo, si prietena lui, Corina, la un alt apartament.

- Si e mai bine acum?
- Huh, cred ca da, da, da! Si totusi Vlad s-a mutat aproape de munca :-W

- Deci cum e?
- Ooo, pai cu ce sa incep? I can has fooood :))

- Inteleg! E mai bine ca ai mancare sau ce?
- A nuu, nu conteaza asta; defapt conteaza, vezi… atat fratimiu cat si Corina au un mare talent la bucatarie, iar pentru mine e super. Dar stai, am spalat vasele de cateva ori!

- Si mai ziceai de ce era Vlad suparat!
- Eh… glumesc. Sa vreau sa gatesc ceva, cred ca nu ar gusta nimeni!

- Altceva?
- Heh, iarasi as avea sa scriu randuri si randuri. Vezi tu… nu imi era frica de fratelo, dar imi faceam griji de cum o sa ma inteleg cu Corina. Nu ne-am vazut chiar foarte bine unul pe altul, si nu ma feresc sa o zic pentru ca si ea stie. Acum ea zice ca eu m-am maturizat fata de cand eram in clasa a 12-a si am stat la ei cateva saptamani in Brasov. Apai nu stiu ce sa cred aici… cred ca da, m-am mai schimbat. Dar cred ca si ea s-a schimbat  fata da acum 3 ani

- Deci erati certati inainte?
- A nuuu, doar nu ne simpatizam grozav, dar nu aratam asta Ne-am dat seama dupa o discutie lunga despre ce parere aveam unul fata de celalalt ceva ani in urma; a fost comic. Cred ca amandoi am sarit sa judecam, fara sa tinem cont de multe elemente.

- Si cu Alin?
- N-am o grija! Daca ii dau sa joace NFS e fericit :)) Ce o sa fac cand o sa se plictiseasca de Shift si urmatorul NFS inca nu va fi aparut…

- Nu ti-e frica ca o sa va ciondaniti?
- Toti 3? Sau cate 2 pe rand? Glumesc… sper sa nu. Stii, momentan e alta atmosfera; chiar daca nu domneste veselia in casa toata ziua (fiecare cu ale lui), se simte totusi ca e “in familie”. Oricum exista mai multa indulgenta decat in mod obisnuit si cred ca o problema se poate rezolva printr-o discutie mai serioasa sau printr-o bataie buna… 

- Va luati la bataie?
- Ti-e rau? Fratimiu are 27 de ani si e si mai maricel si a facut si box cand era in liceu. O activitate de genu ar decurge intr-un singur sens. Dar sper sa nu se intample nimic, caci tin la braketii mei.

- Chiar, voiam sa intreb! Ce e cu ei?
- Pai… voiam demult sa-mi indrept dintii, insa problema au fost banii. Cum ziceam mai sus, am lucrat mult si am facut-o si pe asta. Acum trebuie sa stau in casa pe timp de ploaie… in caz de fulger stim pe cine trazneste primul, nu ?

- :)) . Si cum e ?
- Cu aparat dentar? Normal… dupa 6 luni. Destul de naspa in perioada pregatitoare acestuia, cand am avut excavatii complexe, si iadul in sine in primele 2-3 saptamani: calmante, nu puteam sa mananc nimic… insa cum ziceam, acum e normal. Am auzit ca la fel de naspa este si cand ti-l da jos, fiind obisnuit cu el… dar asta vorbim peste vreun an si jumatate.

- Ziceai ceva de o operatie…
- Da! Ceva banal, dar destul de naspa dupa. Stii, nu prea m-a interesat partea asta cu sanatatea pana acum, dar daca tot am inceput am zis sa merg mai departe. Am profitat ca Alex(sefu) avea o consultatie la ORL.

- Deci ai avut noroc de el aici?
- A nu, voiam… defapt DA. El si cu sotia sa, Sabina, (saracu s-a casatorit anul acesta :)) ) au mers la un control si m-au luat si pe mine. Poate nu m-as fi dus de unul singur. Stii… de cand ma stiu nara stanga nu prea a functionat, iar cea dreapta era la capacitate redusa de asemenea. Stiam ca am polipi.

- Sunt foarte multi cu polipi, nu e grav…
- … da; si cum ziceam, am mers,  s-a uitat tanti la mine in nas si a zis ca nu vede polipi… pentru ca am o deviatie de sept cum rar a mai vazut, si nu vede dupa’ absolut nimic.

- :))
- Nu a fost funny! A sapat doctorita de a vazut si mai departe… aveam si polipi si i-a aranjat si pe aia.

- Ai simtit ceva?
- Cand m-a operat? Nu, am avut anestezie generala… dar si cand m-am trezit, sau cand au scos mesele din nas dupa 3 zile. Ma rog, am avut ameteli vreo luna dupa; cica creierasul meu (au zis ca am si din ala) nu era obisnuit cu atat de mult oxigen… si era normal sa fie efecte secundare. Dar acum sunt ok si happy.
Apoi ORL fiind chiar langa oftalmologie, am zis sa trec si pe la ei. Mi-au gasit ceva minor, -0.5, dar mi-au dat lentile ca cica la cat stau la calculator am sanse sa-mi stric ochii bine de tot.

- Deci ai fost in reconstructie!
- Exact, asa mai glumesc si eu uneori. M-am ferit totusi de un control la cerebel, acolo nu cred ca ar avea sanse sa rezolve ceva, cineva. :))

- Vad ca printre lista de “to do” de anul trecut mai aveai: “Vreau un D80 + 2-3 obiective  mai interesante. Vreau sa-mi iau cat mai multe examene, sa invatz tenis, sa merg in Egipt”.
- Da… a suferit modificari pe parcurs. Mi-am luat defapt un Canon 40D, cu un tamron 17-50 2.8, un 70-200 4L si un 50 1.8 fix. De asemenea tsk mi-a imprumutat de ceva timp un 17-40 4L; poate daca o sa mai am proiecte o sa-l si cumpar intr-o zi. Totusi trebuie sa am grija… cred ca am exagerat putin cu banii investiti in aceasta pasiune. Imi place sa fac fotografii, insa gearul foto cred ca ar trebui sa fie in concordanta cu capacitatea de a’l folosi la potential maxim; la mine e inca invers… mai am de invatat!

- De examene am inteles ca nu vrei sa discuti acum; cum a ramas cu tenisul?
- Sincer, am invatat, m-am echipat… dar se putea mai mult. Am avut noroc si de un prieten nou, Catalin,  care m-a ajutat si a jucat destul de des cu mine, desi este mult peste nivelul meu. A ramas serviciul care ma doare…

- Adica ai invatat tenis si nu stii sa servesti?
- Pai da… adica serva se considera cea mai complexa lovitura din tenis. Am noroc ca il am pe Coach (Ovidiu Popescu) care mi-a mai dat teren free la olimpia, un fileu profi si de asemenea a promis ca ma invata sa servesc. Daca tot veni vorba, unul dintre proiectele in lucru este viitorul sau blog; m-a asigurat ca ma invata sa servesc insa in functie de cum ii iese blogul… s-ar putea sa invat sa servesc prost… :))

- De ce tenis?
- Pentru ca imi place. Dar nu aveam sa stiu daca imi place, sau nu, daca nu ma lua Alex cu el la tenis.  Vezi, sefu asta pe care il am, m-a ajutat destul de mult; mai un apropo cum ca nu e prea interesant sa vin cu bermude la munca … mai o sugestie ca poate ar trebui sa citesc cate ceva, pentru asa e normal.

- Ce citesti?
- Nimic! Adica sunt pe cale sa incep a 3-a carte 2-a carte (cea care a fost trebuia sa fie a 2-a, nu am terminat-o pentru ca dupa jumatate din carte mi-am dat seama ca nu e pe gustul meu) din ultima luna, chiar astazi Alex mi-a adus Zorba Grecul. Totusi nu se pune ca citesc… m-am lasat de acest obicei de multi ani (nici nu promit ca o sa citesc mai mult); dar a reusit sa-mi starneasca cumva interesul, curiozitate de a incerca si asa ceva; mai vorbim noi la anul :))

- Cu Egiptul cum a fost?
- Ei! Voiam sa merg in Egipt insa acelasi om “ursuz” m-a invitat cu niste prieteni de-ai lui intr-un circuit in Grecia. A fost un circuit de 2 saptamani, 2 masini, nord – est – sud – vest – centru; am vazut lucruri deosebite si mai mult… am avut timp sa meditez mai mult la ce vreau, la mine. Am tot promis ca o sa scriu despre Grecia insa nu am avut timp/chef; totusi am pus niste fotografii din Grecia pe contul de flickr.

- Deci esti destul de atasat de locul in care lucrezi?
- Da… atasat, recunoscator. Imi pare rau ca nu este o firma mai mare… poate va fi vreodata.

- Te gandesti sa pleci?
- Acum nu! Avem niste proiecte importante si momentant imi place. Sunt constient ca daca treburile nu vor merge bine cu firma, va trebui sa ma reorientez. Eu stiu asta, Alex stie de asemenea. Tind sa cred ca la anul voi fi tot aici… dar totusi niciodata nu se stie.

- Ai incercat sa pleci?
- Da si Nu. Stii, Razvan (TSK), un foarte bun prieten cu care ma vad destul de des; el lucreaza la Adobe si una dintre dorintele sale a fost ca atat eu cat si Vlad sa fim cu el acolo. Sa ne fie bine la toti… sa fim asigurati pe partea financiara si sa lucram cot la cot cu elita. A durat ceva pana sa intelegem (cel putin eu) ca nu toti sunt eligibili de Adobe. El inca mai crede in noi.
Dominat de o lene desavarsita si de oarecare multumire pe care o am cu jobul actual, la care se adauga multe lacune pe partea in care Razvan ar fi vrut sa ne integram, m-am resemnat destul de repede.

- Deci ai renuntat?
- Nu, adica acum da. Scopul nu este sa lucrezi pentru nu stiu ce mare companie, desi vad ca e foarte fain; poti invata si de unul singur. Aici vine partea in care Razvan “a batut saua sa priceapa calul”; a incurajat evolutia si s-a oferit chiar sa ne ajute in timpul liber cu diverse “traininguri”.

- Si ai invatat ceva nou?
- Nu pot spune ca nu am invatat! Am acumulat multe in ultimul an, insa nimic complet nou. Faptul ca eu i-am ignorat multe sfaturi nu inseamna ca nu l-am auzit. Dar destul cu partea de lucru!

- Ok ! Alte lucruri memorabile din anu ce-a trecut?
- Paiii, mi-am refut blogul (desi iar este out of date), am fost de mai multe ori in Vama ( vezi si pe aici si aici), am frecat menta aiurea… aaa, da: si m-am pierdut, de fraier, in fata unei camere tv cand mi s-a cerut un interviu.

- A fost un an bun?
- Da! Sper ca anu care vine sa fie macar ca cel trecut!

- Ce vrei de la noul an?
- Pai as vrea… -un Dell XPS, 1-2 Lentile Foto, Circuit Egipt. Sa citesc mai mult, sa merg la facultate mai mult, sa blogaresc mai des, sa ies la poze mai des. Sa invat tenis mai bine, sa merg la fotbal saptamanal, sa fac un munte de la noi. Sa iau legatura cu unii prieteni /colegi cu care s-au cam racit relatiile, poate sa-mi gasesc si eu o prietena stabila (dar asta nu se planifica like that, totusi cik ma da fratimiu afara din casa, if not). Sa invat ceva nou pe partea de lucru, sa-mi incep Cambridgeu’; poate sa fac scoala de soferi. Sa refac cateva proiecte vechi, cu care am inceput acum cativa ani. Sa fiu sanatos

- Cat crezi ca o sa-ti realizezi din astea?
- Toate :)) Dar daca  fac jumatate din ele, o sa fie bine… desi pare prea usor! Pot trisa si sa-mi aleg  jumatate din dorintele de mai sus, care ar necesita cel mai mic efort pentru implinire :)) hacking my wishes!

- La multi ani !
- Si tie!

Blogareala sa face la cald… si o zic cat se poate de serios.

Aici ma refer la lucruri traite, vazute. Cu cat de indepartezi de un eveniment, cu atat pierzi unghiul din care vezi o problema; as putea vorbi chiar despre un joc intre subiectiv-obiectiv si viceversa. In cazul meu observ o oarecare tendinta de a vedea lucrurile mai clar… si totusi simt ca pierd din amanunte: acele mici, mici amanunte care, adunate uneori, contureaza o cu totul alta poveste.

Au trecut 2 saptamani de cand m-am intors din concediu si ma tot mint, de la o zi la alta, ca o sa povestesc si altora ce am vazut/simtit. Adevarul este ca m-am intors in plina sesiune de restante; si a picat si munca peste mine; totusi m-as minti de unul singur sa afirm ca  nu am avut timp: minciuni!

Dar bine ca pe langa cele doua motive mai serioase, invocate mai sus, am avut timp sa merg la fotbal si tenis, sa ma joc la pc, sa citesc o carte, sa vad nush cate filme, sa merg sa fac niste poze, etc. ; poate unul din motive ar fi ca acum incep sa nu mai stau pana la 3-4 noaptea treaz, ci in jur de ora 1 ma retrag… sa fie acele ore pierdute? Neeee! Pur si simplu nu am mai avut chef sa scriu.

Inainte sa plec in Grecia am zis voi face o harta cu locurile pe unde voi merge si o sa presar poze prin diverse locatii! In timpul vacantei pot spune ca am avut niste momente de deconectare totala si am considerat ca analizarea a ceea ce se intampla in jur merita o atentie deosebita. Deci ma pregateam sa scriu ceva “de duh”… insa am revenit acasa si incet, dar sigur,  mi-am reintrat in jocul banal, de zi cu zi.

Mi-am facut notite in agenda, am foile de parcurs… dar nimic, absolut nimic, nu va putea readuce acel unghi al evenimentelor din care priveam atunci, la cald.

Tocmai am terminat de citit “Miezul noptii in gradina binelui si a raului”, de John Berendt; Imediat dupa, am vazut si filmul dupa aceeasi carte, in regia lui Clint Eastwood. Sunt dezamagit de film care in cele 155min ale sale acopera superficial cartea, amesteca elemente destul de importante si mai apar si scene noi pentru a fi pe placul publicului!

Sar repede la calculator sa scriu despre acest lucru. Acum! Acesta este momentul in care incep sa scriu defapt… dar imi dau seama ca nu ar trebui sa scriu despre asta! Realizez ca acesta este unul din cazurile in care ar trebui sa fac o pauza… si apoi sa scriu, la rece; si imi amintesc ca am lasat chestii “calde” care s-au racit! Modific titlul din “Miezul noptii in gradina binelui si a raului“  in “ Blogareala sa face la cald”, si schimb deodata subiectul. Mut cursorul deasupra la ce am scris pana acum: … si o zic cat se poate de serios!

Cronologic vorbind, acum incep partea a 3-a… dupa ce primele 2 parti le-am incrucisat; le-am incrucisat pentru ca asa gandesc uneori: pe dos. Eram cat pe ce sa fac pe criticul de film si sa ies in fata ca un mare iubitor de literatura: gresit! E ca si cum as da un sut in minge si as tipa pe strada ca sunt mare fotbalist; dar nu sunt.

Afara ploua mocnit; imi dau seama ca sunt pe cale sa deviez si de la cel de-al 2-lea titlu de post. Este tarziu totusi; imi recitesc articolul: este putin incalcit si ciudat. Ideea in mare este ca trebuia sa scriu despre grecia, la cald… si sa mai astept ceva timp pana sa intru in analize de tipul cartea vs. filmul.

… si totusi sunt doar Niste ganduri imprastiate! edit title, save, publish!

Noapte buna!

Dupa un weekend prin Vama, altu’ prin Neamt… am revenit in Vama.

Tsk a vrut sa mergem cu cortul, si am mers

Am mers cu tsk, mary si inca  doua prietene ale acesteia.

Planuiam sa fiu mai carcotas si sa-mi explic twitturile de pe plaja:

“Dupa ce primesti drum la mare,bere,cafea and more…free,cum draq poti sa te zgarcesti la o tigara. Unde plm ati crescut mah?goosfrabaa…“

“Sa scoti suc din geanta la restaurant?sau sa mananci 3/4 dintr-un porumb copt si 1/4 sa-l pui in bagaj 2 zile si sa-l iei in bucuresti…;-)“

Incet dar sigur am uitat de toate… si imi amintesc cu placere de baia din miez de noapte; cortul umflat de vant sau poate dimineata in care am iesit din cort si aveam in fata un soare mare si o mare plina de soare :)  – momente de deconectare totala!

Departe de job, trafic si aura stresanta a bucurestiului… pot sa zic ca in 2 zile mi-am reincarcat bateriile.

Si cum vantul nu contenea, valurile nu au intarziat sa apara! prilej ideal pentru o topaiala printre valuri.

Am sunat  goarna, am luat flinta pe umar si am pornit sa trag in tot ce misca.

Printre pietre, mare, prieteni… am tras cu luneta dupa cei obraznici de spargeau valurile.

Pacat ca am obiceiul prost de a pleca fara sa verific munitia, iar in cea de-a doua zi am ramas fara baterie.

Si oricat de mult ne-ar place la mare, planuim totusi sa schimbam locatia… urmatoarea iesire mai serioasa va fi “la intaltime”

Hehe, I’m upsidedown! programul de acum 1 luna nu seamana nici pe departe cu cel de luna aceasta.

Dupa BestFest am avut o mica operatie care m-a tinut insa putin prin spital si apoi ceva vreme in concediu medical.

Pot sa zic ca ma simt ok, insa ametesc destul de des… si nu am miros si NU am voie efort vreo luna de zile (mai sunt 3 saptamani).

Daca acum 2 saptamani imi faceam timp sa ies la tenis saptamanal… acum nu mai am voie. Deci no more tenis pentru o vreme.

La bere nu pot sa ies pentru ca am cam bagat tratament si ar fi bine sa nu beau alcool o vreme.

Planuiam sa ajung weekendul trecut in vama… publicitate; ma duceam si luam in brate balustradele. Si m-as fi tinut pentru ca nu prea imi prieste sa merg pe jos acum… si m-as fi tinut pentru ca m-ar fi luat vantul.

Deci nu-i destul ca nu am voie unele chestii… dar cateva zile in spital si lipsa poftei de mancare m-au adus intr-o anemie nemaivazuta de muuult timp; si Da, am slabit… daca mai aveam de unde.

Photowalk? Pai nu s-a mai facut; toti sunt imprastiati, care pe unde… iar daca s-ar face nu stiu daca as da join.

Si ca sa fiu sigur ca respect programul si stau in casa “linistit”, mi-am platit contul de wow. Asa o luna… sa o mai ard aiurea cand sunt pe acasa. Si eram destul de fericit pe tema asta…

Insa azi am revenit la tzervici, mai obosit ca niciodata; si asta in ciuda faptului ca am lenevit zile multe. Si mai trec si aproape zilnic pe la spital sa “ma curete” (sper eu, nu de tot), si e naspa, si doare si imi vine sa injur pe toti de pe acolo; partea buna este ca de la o zi la alta… e mai bine.

Si daca tot am revenit la tzervici… nu era destul. M-au ajuns din urma niste “amanati”. Pe motiv de concediu am pasuit 2 proiecte; si acum ei au inceput sa sune… aproape in acelasi timp. Daca as avea 10 maini ar fi o chestie… dar cred ca ar fi suficient sa fiu in forma. Pur si simplu mi “s-a luat”; imi vin sa dau forfeit la toti… si totusi cred ca o sa ma chinui sa o scot la capat cu toate.

In principiu, urmatoarele 2 saptamani se anunta cu vreme stabila; starea predominanta va fi una de sedentarism, cu munca sustinuta pana dupa miezul noptii, cu averse de wow in momente de deconectare.

Soarele va iesi probabil undeva pe la 24-26 iulie, atunci cand voi merge la sighisoara, la vestivalul medieval. Pana atunci voi fi terminat cu proiectele si probabil ma voi simti si mai “strong”.

Asteptam soarele

Astazi nu mai analizez nimic… chiar am fost la doctor; am stat departe de blog ceva zile bune, si asta pt. ca nu am avut timp/chef sa mai scriu. Intre timp am fost pe la doctor si luni o sa am o mica operatie si o sa fiu iarasi “pe chituci”.

Dar sa revenim la subiect; zilele aceastea sunt voluntar la bestfest si uite asa se face ca ieri am ajuns acasa aproape de 4 AM. Cat m-am sucit, un dus… s-a facut aproape 5; eram si putin ametit, pt. ca de la 15.00 pana la 4 m-am racorit constant cu cate un pahar de bere… repet, nu eram beat, deci creierul functiona ok (in limita in care isi desfasuara activitatea zi de zi… pentru ca de functionat cum ar trebui, nu cred ca s-a intamplat vreodata).

Si tot ieri, 2 ore mai tarziu imi faceam setul de analize pentru operatie… printre care desigur si “sangele”.

Acum fac si eu haz de necaz, ca prost sunt… niciodata nu m-am indoit de acest lucru. Deci ma intreaba doctorita… “- Deci nu ati mancat astazi, nu?”

Cu capul greu si ochii rosii o intreb daca mai conteaza… si tocmai ii enumerez ce v-am zis mai sus si voua… cu completarea “Dar sa stiti ca nu am mancat nimic astazi” (de parca mai conta).

Prea bine nu i-a picat, defapt a fost cam suparata… dar i-a parut bine totusi ca i-am zis, ca sa stie in ce fel sa interpreteze rezultatele.

A simtit nevoie sa ma anunte ca duminica ar trebui sa ma relxez, sa dorm, sa mananc bine (insa nu si ultima masa) si sa NU BEAU nimic ( nu beau chestii cu alcool). Pai nu mai bine zicea asa de la inceput? :))

Viitor dialog imaginar:

doamna doctor: “-Buna ziua! Au sosit rezultatele de la analize!”

eu: “-Sarumana. si? Nfsu’, Vsu’ … glicemia ?”

doamna doctor:  “- 0.212 % alcool, doar atat :))”( calculator online de alcolemie … e chiar putin, parca in jur de 0.5 incepea parca azul penal la rutieri )

Ne auzim si pana data viitoare sa nu uitati: NU se bea alcool inainte de analize :))

Cya

Hehe, tocmai am venit de la tenis si iata ca am timp sa blogaresc 3 linii pana se umple cada cu apa.

Deci e aproape 12 si eu tre’ sa fac baie, sa-mi pun haine la spalat, sa termin un proiect, sa fac modificari la altu; de asemenea aveam in plan sa mai vad si 1-2 episoade din Weeds in seara aceasta (aseara am inceput serialul… motiv pentru care am si atatea ramase pt. astazi). De asemenea ar fi frumos daca as si dormi vreo cateva ore… nu de alta dar o sa fiu maine pasta la scarbici, si chiar nu vreau asta… lucrez pe un proiect care imi face placere si vreau sa fie asa cum trebuie.

Off topic: am oprit apa… se pare ca scriu cam greu

Nu e vina mea ca m-am uitat la Weeds aseara, si nici ca astazi dupa job m-a invitat un tovaras la tenis… deci nu aveam de unde sa stiu ca o sa joc pana aproape de 10 si apoi o sa raman la o bere. De asemenea tot azi am trecut pe la ortodont si mi-a strans sarmulitele siii… m-a intrebat daca nu vreau elastice colorate, pt ca sunt mult mai interesante decat cele transparente; si am zis da, Jamaica style… acum am un elastic verde, unul galben si tot asa :))

Ar trebui sa renunt la ceva in noaptea aceasta… probabil la sortat haine pt. masina si weeds… sau sa aman un proiect ? hm… poate totusi vad un episod din weeds; sau poate o sa-mi ajunga 2-3 ore de somn…

Asta sunt, ata ete !

Weekendul trecut am fost prin Vama; am primit invitatia de la “my boss” si am plecat cu niste prieteni de-ai lui. Era cat pe ce sa declar forfait, dat fiind ca cel care trebuia sa fie taxi driver pana la mare… s-a retras; insa s-au gasit improvizatii si am mers cu un tico (thx adriana)… 4 oameni. Drumul a decurs normal insa sustin cu incredere ca acea cutie de tabla nu e de folosit la drum lung; apoi calu de dar, nu se cauta in gura… e posibil sa fi exagerat, a fost super ok drumul.

Trebuia sa fim mai multi, cica Alex invitase vreo 15-20, am invitat si eu pe cineva… se pare ca nu prea avem credibilitate. In final am fost fix 6… insa nu numarul, a contat faptul ca am fost toti petrecareti (adriana s-a mai retras uneori).

Prima data la mare pe anul acesta… nu aveam ceva cu maneca lunga, nu aveam siretul de la slip, nu mi-am luat cablu de date de la camera (insa am carat laptopul dupa mine, pentru poze), nu mi-am luat mouse la laptop,  nu mi-am luat incarcatorul la telefon, nu am dat de razvan care era in CT… nu am avut aspirina sau alte chestii in caz de ma prajesc (aici am reusit sa improvizez) + multe altele.

Ce am facut in vama? Sa zicem ca am fost la intaltime, a fost frumos; am topait, am facut baie (cea mai linistitoare ever ), am tras foto, m-am prajit, am mancat cel mai bun peste si cea mai buna clatita,  mi-am stricat aparatul foto (insa am apucat sa fac multe fotografii… acum e in service pentru 10 zile).

E pe lista din viitorul apropiat… sa repet aventura. Si asta pentru ca m-am relaxat grozav… pe langa topaieli si toate cele, am avut momentele mele de deconectare si cred ca marea a avut aici un cuvant de spus.

De mic am fost catalogat da padre  ca fiind “rapezit”; nu l-am crezut! cum nu cred nici in ziua de azi multe pe care le tot zice. Dar acolo undeva… exista si un sambure de adevar.

Deci nu stiu sa astept… exista un curs al tuturor lucrurilor pe lumea aceasta iar viata se rezuma in general la o conditionala simpla: daca da, X … altfel Y. Si aleg zi de zi ce sa fac si ce nu… fara sa iau insa in calcul pe X sau pe Y; si asta pentru ca ma grabesc.

Deci in primul rand m-am grabit sa ma maturizez, din dorinta de libertatate totala/din necesitate … insa am sarit peste cativa ani, pe care incerc sa-i recuperez. Incerc sa fac pe copilu’, ma alint, ma prostesc, incerc sa-mi iau tot felul de jucarii… insa pe cine mint? chiar nu stiu! Pentru ca activitatile care imi iau cel mai mult timp din viata par sa fie munca, apoi somnul… si imi raman undeva la 4-6 ore / zi sa fac ceva pentru mine, ceva ce-mi place in mod deosebit.

Ma grabesc sa scap de scoala; exista o ordine… invatam, apoi punem in practica. Tot respectul pentru cei care iubesc scoala si se tin de ea; chiar si intr-un sistem educational de … mediocru, daca vrei sa inveti si incerci destul de mult sa faci ceva… reusesti. Apoi o sa fie o viata intreaga in fata, in care o sa muncesti! (a nu se intelege gresit, sa nu inveti, sa nu muncesti, sa nu ai macar un hobby, sa nu faci nimic pt. tine… da chiar nimic; mai bine iti dai un glonte in cap si ceri un loc la Belu’ )

Ma grabesc sa judec; si stiu ca este urat… pentru ca nici mie nu-mi place sa fiu catalogat din prima; adica stai! Ce mie nu-mi place… aplic cu placere cand vine vorba de altii! cam imoral.

Ma grabesc la cumparaturi… exact ca un copil ce se tine de manuta mamii si vede ceva shiny… se pune in fund si nu pleaca pana nu… “vreau aia.”… cam asa sunt si eu uneori; desigur, in limita impusa de buget. Dar ma declar un cumparator al lucrurilor Non – necesare; nu zic ca fac achizitii proaste… insa nu am nevoie de ele tot timpul. Nu tin minte de unde/cum am ajuns la acest memo: “Nu conteaza sa ai tot ce vrei ci sa vrei ceea ce ai”… nu e original si nici in forma pe care am citit-o/auzit-o,  insa ideea ramane aceeasi.

Ma grabesc sa imi dau cu parerea… cu voce tare. In general e bine sa spui sincer ce gandesti… dar in general; in functie de atmosfera/companie… ar fi placut sa fiu mai cizelat.

Si iarasi ma grabesc la glume proaste; simplu fapt ca sunt adeptul unui umor mai ciudat… daca vad ca primele 2 “glumite” nu au prins… ar fi cazul sa uit de basme pentru ca a 3-a NU va fi cu noroc. Si ca paranteza, nu cred in numere magice gen a 3,7,9 – a oara merge sigur; faptul ca reusesti nu este decat dovada ca la fiecare esec ai invatat ceva… si intr-un final ai reusit.

Ma grabesc cand mananc; deci asta e culmea… si apoi indraznesc si sa ma plang ca valeleeleleleu, stomacu’

Si le zic pe toate acum… pentru ca si saptamana aceasta m-am grabit in a zice unele chestii si am incercat sa accelerez unele fenomene. Toate la timpul lor… insa asta o zic acum, dupa ce multe fapte au fost consumate. Si daca as fi numai eu, cel care isi ia suturi din reactiunea actiunilor instante pe care le fac… insa de multe ori “poluez” si lumea din jurul meu prin aceasta instabilitate.

Ce usor este sa fii zen dupa ce ploaia a trecut… dar daca maine ploua iar ce faci ? Ramai zen ? Sau iarasi actionezi dupa insticte si astepti soarele pentru a analiza ca pe vreme plumburie ti-ai pierdut luciditatea pentru a nush cata oara…

O pitipoanca statea cocotata pe un gard si indopa dude; langa ea un ghertoi de o pazea.

Eu cu fratelo veneam de la tenis… era 2 noaptea.

Intr-un moment de inspiratie totala, dsra zice:

Uite ba la astia, nu au viata sociala!

… apoi si isi continua aventura nocturna printre crengile de dud.

Concluzia: A avea viata sociala se poate confunda des cu a sta cocotata pe gard la 2 noaptea, pt. a infuleca dude iar dupa tine sa ai unghertoi care iti tine de sase.

UPDATE:

Si-am ajuns la tzervici, am febra musculara dar imi place noul racordaj; am dormit stramb dar plec diseara la mare si o sa uit; mi-e cam foame insa rontai un redbull

Gooooood morning… Vietnam!

Deci se cheama ghinion pur; tocmai am venit de la tennisrevolution, unde Andrei mi-a racordat racheta ceva mai tare si mi-a plasat un overgrip bun (eu as zice colorat :))

Entuziasmat am rezervat teren la Apaca, de la 0 – 2, pe nocturna, si am dat invitatie la fratelo (care sta la o aruncatura de bat).

Pai am ajuns acasa sa-mi iau bagajul  si cat ghinion sa ai… iar se f…reaca vremea. Pai cand mai testez noile upgraduri, ca maine plec la mare

O fi asta bafta mea… probabil e un test de undeva ce mi-i dat pt. a ma invata cum e cu rabdarea (trasatura pe care nu prea o posed).

Deci.. live from Titan :

PS: am subexpus putin… pentru extrapolarea situatiei in care ma aflu :)) Oricum nu mor de plictiseala pe ploaie, tocmai mi-am luat “Prototype” the game…

Vine, vine, dar mai si trece… am sperat sa fie unul bun, si chiar asa a si fost; si inca mai este, pentru ca maine este zi libera.

Am fost si la tenis unde am avut aprobarea de a luat drept cobai cativa prieteni cu care am jucat, in nobul scop de a vedea ce stie 70-200.

La amiaza Ema a castigat proba de dublu a Roland Garros Juniori 2009; acum astept un articol mai “profund” din partea lui Coach. Ultima data cand junioarele noastre treceau aceasta proba era prin ‘90 cand Spirlea si Dragomir aduceau trofeul acasa.

Stirea am aflat-o de pe siteul oficial , pentru ca nu am mai ajuns acasa sa vad meciul. Desigur, am incercat GSP in prima faza  insa nu erau updatati, iar atunci cand au facut-o au avut grija ca ea sa fie inspre sfarsitul siteului. In prim plan erau ca de obicei Becalogismele alaturi de scandaluri sau ce au mancat inainte sa mearga la buda nush care jucatori de fotbal din liga a 15-a romaneasca. Cat de mult si unde ne doare pe noi de sport… Rusine. (punct)

Am stat mai toata ziua pe teren iar cand am ajuns acasa am inceput pregateala pt. nunta lui Alex. Am trecut pe la Tsk si Mari sa-mi “indrept” camasa si sa vad cum e cu dilema nodului de cravata, si intr-un final s-a ajuns la un compromis; multumirile de rigoare pentru ajutor. Am avut un sentiment destul de ciudat, pentru ca noua mea tunsoare a fost privita cu o oarecare dezamagire de catre ei… UPDATE: mi-am tras cea mai scurta tunsoare din ultimii 6 ani :))

Nunta! pai nunta a fost una super cool. Fara lautari sau alte chestii traditionale (cel putin asa e acasa, in Moldova). Afterhours a fost si mai cool unde ACDC, Guns’ si alte formatii grele m-au facut sa uit port pantofi dupa 3 ani de zile. Concluzia este ca exista si nunti placute iar de la mine pt. Alex si Sabina : Casa de piatra !

… si sper ca Alex sa aiba voie sa mai mearga la tenis in weekend sau sa ramana peste program la o joaca / praji / bere.

Cred ca a 2-a oara nu mai ezit sa pun costumu’ pe mine… si asta pentru ca am avut numai pareri bune visavis de  tinuta “in xx ace”. O fi de la varsta… pff, ma si vad in cativa ani la costum zi de zi… si apoi vine sf. lumii.

Astazi dupa ce am facut ochi (mult dupa masa), am iesit pe lacul morii cu o prietena. Am ramas totusi cu o dilema: cand si de ce se fac destainuiri, si cat de profunde sunt acestea! E un topic de post nou, unde ar trebui sa ma bag in chestii psihologice pe care inca nu le stiu/stapanesc; daca ajung la vreo concluzie dau cu “publish”.

Si daca tot ma plangeam ca am jucarie noua, dar nu stiu inca daca merge sau nu… am avut niste tentative de a face poze in acest weekend.

Pot sa zic ca 70-200 4L non-is este o lentila cool. In primul rand este usoara, si chiar conteaza… ar fi ciudat sa fiu impins la sala pentru ca nu pot sta cu aparatul foto in mana cateva ore. Chiar daca este F4, o consider suficient de rapida in conditii bune de lumina, suficient cat sa o folosesti chiar si in sport. Insa odata cu lasarea serii… chiar daca urci iso in limita bunului simt si tragi cu diafragma deschisa la maxim, totusi exista diferente unde probabil varianta IS ar fi mers mai bine, iar cea 2.8 IS ar fi fost bijuterie.

Daca vine vorba de portrete, lentila s-a dovedit super cool si extrem de sharp. In 70-130 mm chiar F4, fotografiile ies impecabil; tocmai o sa renunt la portrete cu 50mm pe lumina acceptabila…

Lentila are 67mm, si am avut filtru uv si de polarizare de pe tamronu’ 17-50… aici eu ii dau un plus; e posibil ca cineva care are tot “arsenalul” pe 77 sa isi reinoiasca setul de filtre.

O sa revin in cateva luni cu un review detaliat si exemple la fiecare afirmatie pro / contra.

Pret bun, numai 700 g, destul de rapida, este L, foarte sharp… chiar din 4, filtre pe care le aveam, focus foarte rapid – USM; pentru mine s-a potrivit.

Acum nu trebuie nici sa ma bat cu pumnul in piept ca asta am vrut de o viata si acum am; sa fiu sincer nu am avut bani mai multi, si chiar daca puteam sa fac rost de ei… cred ca ar fi fost nesimtire sa-mi iau ceva gen 2.8 IS, asta in postura in care am deja un inceput de gear foto prea bun – relativ la experienta/tehnica mea. Ill imi zicea ca mai intai trebe’ sa stiu sa fac poze si sa folosesc ceea ce am… si dreptate avea.

Si ca sa fac o paranteza, e ca si cum as luat primele lectii de zbor si a 2-a zi mi-as luat elicopter ca d’oh… imi place sa zbor. Din pacate am acest viciu, intr-o stare controlabila ce-i drept. Mai exact imi plac “jucariile”; totul se trage din copilarie… daca aveam toate jucariile pe care le voiam probabil as fi fost deja saturat si acum as fi acordat mai multa atentie la o parte foarte importanta: “chiar am nevoie de asta?”. In legatura cu forma acuta a acestei boli, regretatul Heath Ledger avea o replica interesanta in filmul Dark Knight: “I’m Like A Dog Chasing Cars! I Wouldn’t Know What To Do If I Caught One!”.

Mai jos sunt niste foto la tenis si cateva de pe lacul Morii inainte si dupa lasarea serii… am incercat sa iau niste peisaje crepusculare in 70 insa am cam esuat, si asta pentru ca inca nu am “the force”, sunt sigur sper ca dupa cateva experimente o sa fie mai bine.

Hehe, se anunta weekend prelungit. Dupa o saptamana de facut pe sefu’ si orbecait retina in monitor… ma gasesc in prag de weekend fara ceva de lucrat. O fi bine, n-o fi rau ?

Ieri mi-am luat un Canon 70-200 4L, si sunt destul de happy pe tema asta; partea naspa e ca nu am avut timp sa-l butonez.  Am prins “din zbor” (eu zburam prin Pirania) un papagal frumos colorat. Nu aruncati cu oua si rosii, ca e simpatic… e shiny !

E ciudat, in general fiecare “jucarica” achizitionata urma sa fie tratata cu o atentie marita… daca nu era demontata in primele zile, atunci era un lucru bun. Probabil o sa fac un photowalk de unu singur cu lentila dupa mine, sa vad ce si cum le canta; sper sa cante singura, ca eu abia invat “notele muzicale”.

Partea buna e ca weekendul acesta pare sa fie prelungit si asta pentru ca de anul acesta a 2-a zi dupa Rusalii este declarata libera.

Vreau, dar vreau sa merg maine dimineata la un tenis si apoi tare as fi bucuros sa vad finala de juniori la  fete – dublu de la Roland Garros. Si asta pentru ca Elena Bogdan impreuna cu Noppawan Lertcheewakarn THA, va juca impotriva Timea Babos HUN -  Heather Watson GBR.

Anul trecut Elena a ajuns in finala de juniori, pierduta in fata Simonei Halep; se pare ca nu a fost o intamplare si anul acesta s-a intors, insa in finala de dublu. Ea si partenera sa de joc sunt cotate cu sansa a 2-a, in timp ce adversarele lor sunt cap de serie nr.3. Matematic vorbind, va fi un meci foarte echilibrat… dar sa speram ca trofeul va reveni in Iancului, la olimpia.

Din pacate pentru noi, nimeni nu se prea deranjeaza sa transmita acest meci; chiar daca eurosport RO are 2 canale si mai are si licenta pentru Roland Garros. Pai de ce ar face asta, ca doar e feminin, si e si dublu… si mai sunt si juniori pe deasupra; pai… junorii de azi, sunt seniorii de maine, dar deja bat prea departe. Atat timp cat Jiji e “megastar” in romania, de ce sa se mai transmita si ceva sport ? Or sa se bata toti pe licente tv atunci cand acesti jucatori vor ajunge (sa dea domnul) cat mai sus in prima suta… si vor veni cu slogane a la GSP “noua ne pasa de sport, poate prea mult”.

Totusi exista o speranta: cei de la eurosport s-au tot laudat cu Eurosport Player … dat fiind ca e finala ar trebui sa fie difuzat macar acolo. O sa incerc maine noul serviciu de la ei, in afara de faptul ca e 5Euro/luna… nu prea stiu multe detalii. Meciul are loc de la ora 11 ( 12 Romania ) pe terenul 2.

Maine va mai fi o zi mare… un prieten bun, care cica imi este si sef… se casatoreste. Sincer nu am mai fost la o nunta de ani buni… si niciodata nu le-am iubit prea mult. Insa exista un motiv strong… tinuta.

Probabil ca atunci cand eram mic, dat fiind ca m-am nascut de 1.8kg… nu existau scutece pe masura mea, si oi fi puratat si eu chestii mai largi. In timp s-o fi propagat asupra tinutei vestimentare si am facut o oarecare alergie la costum/cravata/pantofi… sau orice tinde sa-mi sugrume libertatea de miscare.

Mai exact am avut astfel de tinute la nunta surioarei 1, banchet a 8-a, nunta surioarei 2,  banchet a 12-a, atestat si inca de cateva ori… in 21 de ani. Interesant e ca mai niciodata nu m-a ajuns un costum de 2x. Ultimul din ele l-am lasat cadou prin regie la cineva de avea nevoie… si uite asa m-am gasit saptamana aceasta la cumparat costum, pantofi, camasa alea alea. Eu, un mare priceput in domeniu, tot probam… si toti ma intrebau daca ma simt bine, daca imi vin bine. Pai puteau sa-mi puna costumul perfect si pantofi a la fat-frumos, ca tot ca draq ma simteam; sper totusi sa nu raman cu traume dupa o seara in “camasa de forta”.

In rest tare as vrea ca duminica sa plec din bucuresti undeva… nu stiu unde, dar stiu ca vreau.

Dar, dupa zicala “Socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ”,  am sanse de 50/50 sa am un weekend fain.

Inca odata HAIDE “EMA”!

Ne auzim

Zile tampite… si in loc sa dorm 25 min in plus eu stau cu tastatura in brate. Pai mi-a cam sarit somnu’ de draci ca tocmai mi-am taiat copiutele gresit. Pai de ce as tanji dupa oxigen ? … ca doar stau la 7, aer curat, alea alea… prostii : cu totii stam intr-o matca din beton… in care ne asfixiem zi de zi. Si nu vorbesc de nevoia fizica de O2, ca am sta  cu butelia de oxigen dupa noi… dar suntem loviti psihic, ( pt. ca acolo doar cel mai tare ) .

Imi place Bucurestiul, sincer… prieteni multi, oportunitati… am o sansa in plus, dar vine uneori cate o perioada in care toate planurile scartaie, totul e pe dos si nu am timp  (si daca am il folosesc aiurea) sa realizez ca iarasi m-am incarcat de automatisme si ar fi cazul sa cuget urmatoarea miscare.

Duminica a fost un cross lejer cu un examen, linistea dinaintea furtunei; insa azi… trezeala dis-de-dimineata… examen; dormitand inca si dupa examen ma trezesc la Nokia Service Center care ma anunta ca nu au ce sa-i mai faca telefonului meu… si prin urmare am ramas fara contacts.

E trist… am pe un telefon toate numerele pana anul trecut cand mi-am luat inca 1 tel. Mi-am transferat toate nr. in noul telefon insa cartela sim fiind full, orice numar de telefon, de atunci pana saptamana trecuta, a fost salvat in memoria telefonului care tocmai mi-a murit. Nici nu stiu cu cine sa incep… sunt multi de prin Regie, Bestfest, Photowalk, Tenis… + mai multi clienti. Sunt in plop !

Macar ma trezisem si am ajuns fresh la munca… 2 ore / pauza de masa / 2 ore si dentist. Sincer a durut putin… dar si cand s-a dus anestezia. Oops… grozav moment; as fi mai “cenusiu” decat Bacovia daca as descrie cat de greu si cum a fost pana  s-a oprit sangerarea ( cateva ore mai tarziu ) .

Ajung acasa… vezi de nush ce proiect, ba mai vezi si de niste copiute … m-am trezit ca am facut si un layout web pt. cineva in vreo 2-3 ore…

Si uite asa s-a facut 12 si inca mai sunt nervos pe faptul ca mi-am taiat copiutele.

Sunt obosit, plictisit si totusi parca imi vine sa rad… pt. ca maine O VOI LUA DE LA CAPAT . Am si maine examen, si servici, si dentist iar, si proiect seara la facultate si ce o mai fi.

Deci vreau un concediu… dar nu unul de “peticire” inainte de o etapa noua de rutina; ci unul in care sa stiu ca toate s-au aranjat la locul lor, si nu mai trebuie sa-mi fac griji pt. nimic. Ca mine e o zi in care NU am de facut ceva, dar si poimaine e la fel si tot asa… fara sa fiu afectat sociolo-financiarum et universitaLITION ( scuze, dar am cam chiulit la latina prina a 10-a , dar dupa cum vedeti… stiu franceza :)  ) .

Si stand asa, fara grijia… odihnit, cred ca incep sa respir, am gasit O2-u !

PS: BAA, BAAAA, trezestete!!!… in cateva ore ai examnen. Nite nite

PS2: viata e frumoasa dar uneori imi mai ies si eu din pene si-mi adun toata ura pe ceea ce nu pot face/ controla si impartesc vina ( incerc in mod egal ) intre :  Bucuresti, Nesana, viata in general… iar eu ? Pai eu sunt clean… am facut za best I could !

PS3: dupa cum mai ziceam, prefer un Xbox 360

Deci aflu Duminica la examen cum ca marti se da restanta din sem 1 an 3 Analiza Complexa; grozav… vreau si eu. Cursuri ? Ha ha… si totusi exista o raza de speranta… un coleg imi trimite niste copiute scanate, la randul lor venite de la alta colega… cik eu tre’ sa le printez.

O nimica toata… ca la servici avem multicopiator / xerox, avem di tati. Pai m-am luat cu alte trebi si m-am trezit ajuns acasa fara copiute.

Rog pe vlad sa intre pe PC meu la servici ( eu am plecat mai repede ca am avut o combinatie cu zana maselutza ) si sa le trimita… le face arhiva si le urca online. Le downloadez si iau 4 statii de ratb pana la Tsk si ma gasesc de odata cu foile in mana, draga doamne el are imprimanta… si e si GratiS 

Ajung acasa… ma iau cu multe cele… si vine vremea sa ma bag la somn, insa ma mai tin treaz 2 min sa decupez copiutele. 3 lovituri de foarfece si copiutele mele sunt varza.

Pai cum pana mea dupa ce am alergat dupa ele peste tot ( si a fost si efort colectiv )… sa le tai stramb ?

Si cu cat ma uit mai mult in oglinda, cu atat imi dau seama ca Pacala a fost om mareeeeeeeeee, mare !

UPDATE: e Analiza Functionala exam de maine dimineata