Yup, Tarpesti; un satuc din jud. Neamt… de acolo vin eu.

Si cum vorbeam de vreme si de ninsori… mi-a trimis Damian niste foto de acasa.

Narnia?

… da, da; e posibil sa fi ghicit. El este padre!

M-a rugat sa dau mail la o revista, cu siguranta il vor publica

Ma numesc Apetroaei Gheorghe (55 ani – pescar de 40 ani), loc. Tarpesti, jud. Neamt (tel. 0751******) si va trimit o imagine cu o stiuca (86 cm, de 4,2 kg) pe care am pescuit-o pe data de 14 octombrie 2009, folosind oscilanta DAM de 22 gr., pe raul Moldova, in localitatea Soci, jud. Iasi.

Deci daca eu am 450 fishing skill, el e peste 450  irl (in real life) :))

Si uite asa imi amintesc ca mergeam si eu de stateam cu batul in balta cu zilele… eram mai mic, eram acasa; si totusi este atat de departe… nu cred ca mai stiu sa fac un nod calumea sau sa dau in sfor sub mal.

Oricum, pescuitul e boala grea… si incurabila. Microbul e acolo undeva si nu ar fi exclus ca intr-o zi sa recidiveze si la mine; vreau sa recidiveze… chiar as vrea sa merg vreo cateva zile la un pescuit

Dupa un weekend prin Vama, altu’ prin Neamt… am revenit in Vama.

Tsk a vrut sa mergem cu cortul, si am mers

Am mers cu tsk, mary si inca  doua prietene ale acesteia.

Planuiam sa fiu mai carcotas si sa-mi explic twitturile de pe plaja:

“Dupa ce primesti drum la mare,bere,cafea and more…free,cum draq poti sa te zgarcesti la o tigara. Unde plm ati crescut mah?goosfrabaa…“

“Sa scoti suc din geanta la restaurant?sau sa mananci 3/4 dintr-un porumb copt si 1/4 sa-l pui in bagaj 2 zile si sa-l iei in bucuresti…;-)“

Incet dar sigur am uitat de toate… si imi amintesc cu placere de baia din miez de noapte; cortul umflat de vant sau poate dimineata in care am iesit din cort si aveam in fata un soare mare si o mare plina de soare :)  – momente de deconectare totala!

Departe de job, trafic si aura stresanta a bucurestiului… pot sa zic ca in 2 zile mi-am reincarcat bateriile.

Si cum vantul nu contenea, valurile nu au intarziat sa apara! prilej ideal pentru o topaiala printre valuri.

Am sunat  goarna, am luat flinta pe umar si am pornit sa trag in tot ce misca.

Printre pietre, mare, prieteni… am tras cu luneta dupa cei obraznici de spargeau valurile.

Pacat ca am obiceiul prost de a pleca fara sa verific munitia, iar in cea de-a doua zi am ramas fara baterie.

Si oricat de mult ne-ar place la mare, planuim totusi sa schimbam locatia… urmatoarea iesire mai serioasa va fi “la intaltime”

Sa emigram in masa, ca astia isi bat joc de noi !!!

Au mai ramas 6 zile pana cand vom putea fi dati in judecata, inchisi, pusi la platit amenzi si asa mai departe doar pentru ca ne place fotografia. Afectati nu suntem doar noi, cei care au fotografia ca hobby, sunt afectati de articolul 80 din noul Cod Civil si noul Cod Penal si cei care au ca obiect de munca fotografia, dar si cei care prin natura profesiei trebuie sa faca fotografii in public.

Nu pot sa imi imaginez fotojurnalismul ingradit de aceste legi si nu vreau sa ma gandesc la actiunile care se vor face in litera legii. Pana acum fotograful era abuzat verbal daca nu chiar si fizic de catre te miri cine, paznici, vanzatori, militanti, politisti, jandarmi (si asa mai departe)… oricine putea sa vina la tine si sa te articuleze scurt ca nu ai voie sa faci poze la nush ce cladire. “e ceva putred cu astia cu aparatele foto… eu cred ca-s cel putin teroristi”…

Cititi intreg articolul pe Photowalk.ro

Weekendul trecut am fost prin Vama; am primit invitatia de la “my boss” si am plecat cu niste prieteni de-ai lui. Era cat pe ce sa declar forfait, dat fiind ca cel care trebuia sa fie taxi driver pana la mare… s-a retras; insa s-au gasit improvizatii si am mers cu un tico (thx adriana)… 4 oameni. Drumul a decurs normal insa sustin cu incredere ca acea cutie de tabla nu e de folosit la drum lung; apoi calu de dar, nu se cauta in gura… e posibil sa fi exagerat, a fost super ok drumul.

Trebuia sa fim mai multi, cica Alex invitase vreo 15-20, am invitat si eu pe cineva… se pare ca nu prea avem credibilitate. In final am fost fix 6… insa nu numarul, a contat faptul ca am fost toti petrecareti (adriana s-a mai retras uneori).

Prima data la mare pe anul acesta… nu aveam ceva cu maneca lunga, nu aveam siretul de la slip, nu mi-am luat cablu de date de la camera (insa am carat laptopul dupa mine, pentru poze), nu mi-am luat mouse la laptop,  nu mi-am luat incarcatorul la telefon, nu am dat de razvan care era in CT… nu am avut aspirina sau alte chestii in caz de ma prajesc (aici am reusit sa improvizez) + multe altele.

Ce am facut in vama? Sa zicem ca am fost la intaltime, a fost frumos; am topait, am facut baie (cea mai linistitoare ever ), am tras foto, m-am prajit, am mancat cel mai bun peste si cea mai buna clatita,  mi-am stricat aparatul foto (insa am apucat sa fac multe fotografii… acum e in service pentru 10 zile).

E pe lista din viitorul apropiat… sa repet aventura. Si asta pentru ca m-am relaxat grozav… pe langa topaieli si toate cele, am avut momentele mele de deconectare si cred ca marea a avut aici un cuvant de spus.

Deci se cheama ghinion pur; tocmai am venit de la tennisrevolution, unde Andrei mi-a racordat racheta ceva mai tare si mi-a plasat un overgrip bun (eu as zice colorat :))

Entuziasmat am rezervat teren la Apaca, de la 0 – 2, pe nocturna, si am dat invitatie la fratelo (care sta la o aruncatura de bat).

Pai am ajuns acasa sa-mi iau bagajul  si cat ghinion sa ai… iar se f…reaca vremea. Pai cand mai testez noile upgraduri, ca maine plec la mare

O fi asta bafta mea… probabil e un test de undeva ce mi-i dat pt. a ma invata cum e cu rabdarea (trasatura pe care nu prea o posed).

Deci.. live from Titan :

PS: am subexpus putin… pentru extrapolarea situatiei in care ma aflu :)) Oricum nu mor de plictiseala pe ploaie, tocmai mi-am luat “Prototype” the game…

Vine, vine, dar mai si trece… am sperat sa fie unul bun, si chiar asa a si fost; si inca mai este, pentru ca maine este zi libera.

Am fost si la tenis unde am avut aprobarea de a luat drept cobai cativa prieteni cu care am jucat, in nobul scop de a vedea ce stie 70-200.

La amiaza Ema a castigat proba de dublu a Roland Garros Juniori 2009; acum astept un articol mai “profund” din partea lui Coach. Ultima data cand junioarele noastre treceau aceasta proba era prin ‘90 cand Spirlea si Dragomir aduceau trofeul acasa.

Stirea am aflat-o de pe siteul oficial , pentru ca nu am mai ajuns acasa sa vad meciul. Desigur, am incercat GSP in prima faza  insa nu erau updatati, iar atunci cand au facut-o au avut grija ca ea sa fie inspre sfarsitul siteului. In prim plan erau ca de obicei Becalogismele alaturi de scandaluri sau ce au mancat inainte sa mearga la buda nush care jucatori de fotbal din liga a 15-a romaneasca. Cat de mult si unde ne doare pe noi de sport… Rusine. (punct)

Am stat mai toata ziua pe teren iar cand am ajuns acasa am inceput pregateala pt. nunta lui Alex. Am trecut pe la Tsk si Mari sa-mi “indrept” camasa si sa vad cum e cu dilema nodului de cravata, si intr-un final s-a ajuns la un compromis; multumirile de rigoare pentru ajutor. Am avut un sentiment destul de ciudat, pentru ca noua mea tunsoare a fost privita cu o oarecare dezamagire de catre ei… UPDATE: mi-am tras cea mai scurta tunsoare din ultimii 6 ani :))

Nunta! pai nunta a fost una super cool. Fara lautari sau alte chestii traditionale (cel putin asa e acasa, in Moldova). Afterhours a fost si mai cool unde ACDC, Guns’ si alte formatii grele m-au facut sa uit port pantofi dupa 3 ani de zile. Concluzia este ca exista si nunti placute iar de la mine pt. Alex si Sabina : Casa de piatra !

… si sper ca Alex sa aiba voie sa mai mearga la tenis in weekend sau sa ramana peste program la o joaca / praji / bere.

Cred ca a 2-a oara nu mai ezit sa pun costumu’ pe mine… si asta pentru ca am avut numai pareri bune visavis de  tinuta “in xx ace”. O fi de la varsta… pff, ma si vad in cativa ani la costum zi de zi… si apoi vine sf. lumii.

Astazi dupa ce am facut ochi (mult dupa masa), am iesit pe lacul morii cu o prietena. Am ramas totusi cu o dilema: cand si de ce se fac destainuiri, si cat de profunde sunt acestea! E un topic de post nou, unde ar trebui sa ma bag in chestii psihologice pe care inca nu le stiu/stapanesc; daca ajung la vreo concluzie dau cu “publish”.

Si daca tot ma plangeam ca am jucarie noua, dar nu stiu inca daca merge sau nu… am avut niste tentative de a face poze in acest weekend.

Pot sa zic ca 70-200 4L non-is este o lentila cool. In primul rand este usoara, si chiar conteaza… ar fi ciudat sa fiu impins la sala pentru ca nu pot sta cu aparatul foto in mana cateva ore. Chiar daca este F4, o consider suficient de rapida in conditii bune de lumina, suficient cat sa o folosesti chiar si in sport. Insa odata cu lasarea serii… chiar daca urci iso in limita bunului simt si tragi cu diafragma deschisa la maxim, totusi exista diferente unde probabil varianta IS ar fi mers mai bine, iar cea 2.8 IS ar fi fost bijuterie.

Daca vine vorba de portrete, lentila s-a dovedit super cool si extrem de sharp. In 70-130 mm chiar F4, fotografiile ies impecabil; tocmai o sa renunt la portrete cu 50mm pe lumina acceptabila…

Lentila are 67mm, si am avut filtru uv si de polarizare de pe tamronu’ 17-50… aici eu ii dau un plus; e posibil ca cineva care are tot “arsenalul” pe 77 sa isi reinoiasca setul de filtre.

O sa revin in cateva luni cu un review detaliat si exemple la fiecare afirmatie pro / contra.

Pret bun, numai 700 g, destul de rapida, este L, foarte sharp… chiar din 4, filtre pe care le aveam, focus foarte rapid – USM; pentru mine s-a potrivit.

Acum nu trebuie nici sa ma bat cu pumnul in piept ca asta am vrut de o viata si acum am; sa fiu sincer nu am avut bani mai multi, si chiar daca puteam sa fac rost de ei… cred ca ar fi fost nesimtire sa-mi iau ceva gen 2.8 IS, asta in postura in care am deja un inceput de gear foto prea bun – relativ la experienta/tehnica mea. Ill imi zicea ca mai intai trebe’ sa stiu sa fac poze si sa folosesc ceea ce am… si dreptate avea.

Si ca sa fac o paranteza, e ca si cum as luat primele lectii de zbor si a 2-a zi mi-as luat elicopter ca d’oh… imi place sa zbor. Din pacate am acest viciu, intr-o stare controlabila ce-i drept. Mai exact imi plac “jucariile”; totul se trage din copilarie… daca aveam toate jucariile pe care le voiam probabil as fi fost deja saturat si acum as fi acordat mai multa atentie la o parte foarte importanta: “chiar am nevoie de asta?”. In legatura cu forma acuta a acestei boli, regretatul Heath Ledger avea o replica interesanta in filmul Dark Knight: “I’m Like A Dog Chasing Cars! I Wouldn’t Know What To Do If I Caught One!”.

Mai jos sunt niste foto la tenis si cateva de pe lacul Morii inainte si dupa lasarea serii… am incercat sa iau niste peisaje crepusculare in 70 insa am cam esuat, si asta pentru ca inca nu am “the force”, sunt sigur sper ca dupa cateva experimente o sa fie mai bine.

Mergeam inspre statia de metrou Nicolae Grigorescu si aveam aparatul foto la mine pt. ca trebuia “sa prind” luna ( voia Raluci ) … ei foto la luna nu am facut dar am gasit un catelus ce zgribulea pe un capac de canal…

Se zice…”duce o viata de caine” ! So ca sa intelegeti mai bine… este vorba de a fi singur, homeless… n-o fi bine, rau e sigur … viata de caine !

Si a mai trecut o saptamana. Multe si marunte au fost insa s-a terminat bine dar scurt… putea fi mult mai bine.

Din evenimente trebuie mentionat balul facultatii mate-info / litere. La bal am si intarziat o ora din motive bine intemeiate… insa nu pierdusem prea multe.

Pentru prima data in istorie  a iesit miss de la noi din informatica ( in general umanistele ne suflau premiul ) .

A fost destul de fun, o berica, o tzopaiala insa in limita bunului simt pt. ca a 2-a zi aveam servici.

Am aflat pe propria piele ca e fff dificil sa faci foto intr-un club… ba focalizezi pe lumina slaba si apare un stroboscop… ba un movinghead, ori se stinge deodata toata scena. O sa trebuiasca sa ma mai antrenez pe astfel de conditii…

Vineri am primit o invitatie la cluj pt. weekendul acesta, am fost rugat sa vin dar am zis pass; insa apoi m-am razgandit ( dar fara sa anunt acest lucru, doream sa fac o surpriza ).  Eram la servici si stateam in cumpana cum, cand sa plec.

Ciudat insa, deodata am fost chiar incurajat sa nu mai vin, sa stau acasa , si sa ma odihnesc… bla bla, niste chestii trase un pic de par ( tricky ) … fapt care m-a convins ca surpriza mea s-ar putea sa nu fie cea mai cool ever… si am renuntat. Nu poti sa apari la cineva, daca ai impresia ca momentan… nvm; cum spuneam: ciudat, in afara de oboseala nu aveam motiv sa nu dau prin Cluj.

Si am ramas in bucuresti, am jucat ceva wow, am dormit vreo 15 ore :)) si azi am mers la photowalk. A fost fun ca de obicei, insa a fost mai buna berea de dupa; atunci cand iti ingheata mana pe aparat… numai de fotografii nu iti arde.

La photowalk ne-am combatut pe tema “a mermeli” , gasind pe net “…a mermeli inseamna “a repara” ceva ce au stricat altii” … deci nu mai merg expresii de genul: ce meremlit esti azi sau derivatii pe care le dezvoltam noi in nestire de cauza. Am avut tema … pasaje pietonale… am hoinarit un pic, am vazut ca facultatea mea este un doliu… ( o fi mer (me ) lito vreo unul  :)) ) . Am prins 2 maidanezi de se tot harjoneau, simpatici de atlfel… si ne-am retras fast la caldurica, un vinutz, o mancarica… nu de alta dar nu era chip de stat pe afara. Lex a fost singura mai inspirata si a adus cu ea o ventuza de parasolar ce facea o vignetare ff cool, chiar a scos niste foto faine sub deviza ” alergand dupa porumbei “  …

La caldurica am avut ocazia sa-i cunoatem mai bine pe cei 2 new photowalkers, dan si gabi. De asemenea au venit si Ill, Lex, Mary, Tsk, Bimus, Irina, Vladootz + subsemnatul. Dupa tema meremlirii am cazut de comun acord ca spaniolii sunt  geniali pt. simplul fapt ca au inventat Sexul Spaniol ( da, deviem des de la fotografie… ) . Am incercat sa ma joc un pic cu un sigma… 70 – 210… un tun adevarat, vedeti langa cam cum arata pus pe bodyu’ meu… in postura in care body deja e huge…

Spre final a fost o tentativa de mers la patinoar care s-a innecat subit pe motivul ca eram cu totii “mermeliti” de la frigul de afara ( ceee ? nu am gasit cuvantul in dex, deci il folosec cum vreau ) .

In mare o saptamana de rutina, fara nimic magic… sa speram ca urmatoarea va fi mai buna.. OMG maine e iarasi luni, pffff !

Day #2 a inceput la Cluj prin a posta cate ceva din Day #1 . La resedinta Roibu toata lumea a inchinat steagul. Chestia cu adormitu pe la 12-1 nu prea functioneaza la mine asa ca mi-am luat laptoapa in brate si am ciufulit un pik blogrollul… dupa care am si scris de ce ziceam mai sus.

Am pornit cu ganduri mari a 2-a zi… dar vremea urata nu a fost de partea noastra, insa am incercat tot posibilul.

Eveniment foarte interesant: am vizitat stadionul CFR. Da, sunt stelist, da … steaua e la al 8-lea meci fara victorie si ? Voi ramane stelist; asta nu inseamna ca atunci cand dau de un dinamovist pe strada ar trebui sa-i plasez o piatra in frunte. Valabil si pt. CFR-iesti, m-am bucurat pt. parcursul frumos din Champions League si am vrut sa vad cum arata CFR acasa, dincolo de micile ecrane. impresionant, micutz dar frumos… sincere felicitari pt. conducatori.

Am coborat din Gruia si am dat prin parculetzul central, teribil de mic in comparatie cu herestrau / tineretului… dar curat. Urma sa fie premiza intregii zile…

Aiurit sunt, am fost si doamne… poate o sa scap odata si de asta ( sanse ? % ) . Deci cum eram prin parculetzul central si ne clateam ochii cu o fantanitza arteziana, pe un lac din incinta acestui coltisor verde… un tip se juca cu o barca telighidata. Nebunie nu gluma, deci as vrea si eu o jucarie din aia. Hap inainte, si piciorul imi aluneca pana la genunchi intr-un fel de scurgere de la fantanitza arteziana. Am mentionat ca vremea era urata, nu ? Adica era frig… si eu mergeam asemeni unui copilas de gradinitza cu adidasi leduitzi, doar ca in loc de luminite colorate… la mine sarea apa din adidasi; sunetul era asemanator.

In plan era sa iesim cu fetelele la mall, dar cum draq… ca faceam spectacol ( daca ma primea fleoscait ) si mai si raceam pe deasupra. Astfel schimbam planurile… tercem prin Auchan sa luam niste consumabile ( rontzaieli & stuff de se iau cand se face claca in casa ). Am LUAT si o pereche de carti de joc, pt. ca Seby nu avea asa ceva in casa ( d’oh, imposibil stiu, dar asa e ) … oops, cred ca am uitat sa le platim dar nu asta e important. Ulterior am aflat ca sunt influentza negativa asupra copilasului de Sebyk, el nu ar fi facut never asa ceva. Am luat-o deci ca pe un compliment, am mai auzit fraza asta de multe alte ori…

Si pt. cateva ore cat mai aveam pana la tren, m-am simtit iarasi student / licean. Fix ca in acele zile din anul 1 de facultate cand veneam pe la facultate sa-mi mai iau cate o prezentza si deviam inspre bufet ( subsolul facultatii FMI Bucuresti e bufet ) unde ne strangeam in gashk si jucam Mafia sau Trombon.Copilarii ? de unde, sunt chestii care de intamplau in urma cu 1 an si ceva, serviciul + multe altele m-au ajutat sa dau tot mai greu de activitati similare.

3 x Roibu ( seby, oana si ovidiu ) + un Claudiu + 2 sist and me. Am inceput prin a ne incalzi cu a spune “adevarul”, deci trombon o bucata de vreme si toti eram gata de mafia. Exceptie facand cele 2 surori care ori minteau ff rar, ori nu minteau delok… cu toate astea au castigat de cateva ori bune ( conc ? e bine sa mai si spui adevarul, dar nu distruge farmecul jocului !!! ) .

Pt. cunoscatori…. piesa de rezistenta: Mafia. Pai mada, nekulaie… unde sunteti? cum erau vremile cand stateam la mafia TOTATA ziua, meditam dealtfel la ceea ce se preda pe la colegii nostri? Si da, nu-mi prea place sa pierd, mai deloc. Imi amintesc cu placere o zi de la bufetul facultatii cand am picat de 5x la rand asasin si nu am fost prins niciodata… ei de data asta a fost altfel, am picat criminal de cateva ori insa am fost victima Mariei de 5x pe parcursul intregului joc. Teoretic o omorasem si eu de 3x inainte, practic ea fusese victima doar 2x, a 3-a a fost din oficiu… trebuia sa mai diminuez tragedia, si asa nu tinea nimeni scorul.

Acum DA DA, stiu… rusine mie, in loc de 3-5 am zis 2-5 dar te mai pui la 1 meci ? Cum spuneam nu prea imi place sa pierd… si totusi altii nu recunosc, nu ? Jumatate sunt iertat… si daca mai recunosc inca odata am iesit 100% basma curata… oare ?

Si uite asa s-a facut de plecat la trenuletz si s-a terminat un weekend interesant. Da, pare banal si copilaros… dar m-am simtit fff bine si a fost fun, chiar si stand juma’ de zi in casa.

Concluzii ? Da, se merita macar o data pe luna un weekend departe de zgomotoul din Bucuresti, daca TSK a fost la mare , s-a redescoperit si a ajuns si la alte concluzii interesante ( (Bus) Bucuresti – Constanta = 50 RON (Taxi) Campia Libertatii – Str. Cornisei – Anchor Plaza = 50 RON WTF?! ) la fel si la mine, m-am simtit ca in vremurile din liceu, nu pot sa explic DC si CUM … dar a fost altfel. Daca stateam in Buc ieseam cu tovarasii de cateva ori, plateam noaptea macar un taxi, un photowalk si poate un film la cinema + food si consumabile … aceeasi bani,  dar se compara oare ?

Ce am invatat ? Ca tre’ sa plec mai des din Buc in weekend. Ce idei m-au fulgerat… NEXT PHOTOWALK, outside Bucharest. A, a … ? D’acord ?

UPDATE: am propus aici Photowalk #9 , sooo ?

Vineri seara incheiam serviciul printr-un post in al carui final precizam… “desi sunt patit de 99x , desi si cei din jur sunt patiti… shit!!!  Nu ma voi schimba niciodata, mereu voi trage pe suta de metri!”

Ei se pare ca uneori merge si pe ultima suta de metri; am prins trenuletzul si a fost una din cele mai faine calatorii feroviare din ultima vreme: accelerat old style, singur in compartiment si somn de voie buna pe clasicele banchete din piele maro. Chiar daca a durat 9 ore + o ora intarziere, acesta a fost cel mai lung somn de care am avut parte in saptamana curenta.

Pentru mine a fost perfect, pacat ca Seby ( prietenul ce avea sa fie stresat tot weekendul by me ) a simtit acea ora de intarziere in gara, la ora 4 noaptea… eu doream in tren.

Dar de unde incepem? Pai Clujul, un oras in plina ascensiune este cu siguranta unul din cele mai interesante orasele din tara… si asta facand abstractie de CFR Cluj, echipa de fotbal care a reusit sa produca surprize placute in Champions League anul acesta ( cireasa de pe “tort” ) .

Am hoinarit toata ziua, am ajuns pe Cetatuia… o colina de pe care se poate admira intregul oras. Zi buna, soare… cald; de data aceasta am avut noroc!

Ca si in Bucuresti am dat de “eXtreme Sports” printr-un mic parculetz, gen Eroilor. Nu am stat foarte mult, desi am amanat de cateva ori plecarea in speranta ca va exista cineva care sa vina cu ceva “magie” pe pista. Eiii n-a fost, dar mi-a atras atentie un pusti de vreo 10-11 ani ( orange boy ) care a stat mai mult pe jos, insa era insisitent. Cu zambetul pe buze la fiecare cazatura, pustii perseverau…

Astazi tre’ sa recunosc, am facut o descoperire socanta ( * stire socanta, spectaculoasa, incredibila – OTV marca inregistrata ) .  In mare toti prietenii mei au Canon si Nikon, insa adevaratul succes vine fix din partea Pentax.

Daca la capitolul build /design nu exceleaza ( aduce a jucarica compacta ) … se pare a fi un adevarat “magnet” pt. sexul feminin. Dovada, foto de langa… intre doua nu te ploua, si ca sa va si traduc imaginea:

” – Seby : … si la un momentdat am scos pentaxu’ din teaca si PAC PAC, a picat ursu… o rafala focusata pe capul fioros…

- Maria ( stanga ): … uaaaaaaaauuuuuuu

- Seby : … da da, si asta nu e tot… i-am luat blana dupa… sharpness extraordinar, ce mai… blana de urs …

- Ile ( dreapta ): … blana de urs…

- Seby: pai nu? aveam Pentaxu la mine…

Rumoare! Wow, ce tare, ce erou… cat curaj, the Pentax Gun…

Apoi cu un glas incet :

- Seby : Gun ? da… si dupa a venit ingrijitorul de la zoo sa-i dea mancare, si nu am mai avut voie sa-i fac foto…

- M & Y : de poveste,wow… ai zis ceva ? Nu eram atente la ultima fraza…

- Seby : ? aa, nimic… detalii… Pentax Gun, yeahhhhh ! ”

Desigur, e un prieten foarte bun si imi permite sa aberez, iar personajele de mai sunt sunt prietena sa ( dreapta – Ileana) si sora acesteia ( stanga – Maria ). Sa clarific, la un momentdat cele 2 s-au alaturat hoinarelii noastre. Am fost pe la gradina botanica, prin oras apoi prin mall. O zi placuta intre oameni simpli, fara aere de nush ce rasfatati. Au foarte rabdadori cu mine; am fost lasat sa vb cat am vrut, poate am fost si ascultat ( mai greu… ) , mi-au inghitit ironiile care uneori nu sunt dintre cele mai cizelate…

Ca de obicei am avut parte si de “conflicte”. Am aflat despre ceea ce mancam de o viata la bunica, si anume placintele poale-n brau, sunt defapt branzoaice sau ceva de genul… si ca nush ce si nush cum. Mai mult, cik exista totusi si “placinte” , dar ele sunt facute din nush ce aluat cu foi de ceapa, branza… si doar alea sunt placinte. Dat fiind ca intre mine si cele 2 s-a simtit o mica diferenta de cultura ( deci lumea nu citeste numai .pdf, carti frate… si le mai si cumpara pe deasupra… ) aproape ca le-am crezut. Ajuns acasa am facut un mic research si … uite aici,am avut dreptate: erau placinte, ha! De asemenea am aflat dupa 4 ani, de ce am eu par lung… cum spuneam: oameni cititi

O zi placuta, un prieten neschimbat, o prietena simpatica a prietenului neschimbat si o sora a prietenei simpatice a prietenului neschimbat… si’mai simpatica . Poate o sa vin mai des prin Cluj…

Poate voi mai avea si maine ( adica azi ) timp pentru ceva plimbari… inca nu m-am decis dar o sa stiu cu 10 min inainte. Sunt sanse se plec mai tarziu… asta are explica Day #1 .Cheers !

Suna cunoscut numele ? E o melodie de la Parazitii de pe albumul “Slalom printre cretini”… Facem slalom printre cretini…

Revin imediat si la subiect; momentan pot sa va zic ca am fost astazi la inca un mini PhotoWalk, alaturi de vecinu’ TSK. Initiativa a fost a mea, este o toamna placuta, cu vreme buna si culori vii… moment ideal sa ma joc cu aparatul foto. Intr-un fel am ales si o tema… “Pastel de toamna” si am purces la drum prin Moldova, Transilvania… pe la Muzeul Satului mai exact . Zeci de copaci, milioane de frunze, case taranesti, ghinde uscate, lacuri “verzi” si semi-cristaline ( made in Roumanie ) … orice ne-a trecut prin fata a fost subiect de foto. Am testat diverse expuneri, m-am jucat iarasi cu ploarizatorul… a fost o zi fun si o parte din rezultate le-am postat mai jos.

Pe seara am primit o remarca interesanta… cum ca am facut niste fotografii “banale” . E adevarat! Nu zic ca nu avem photowalkers talentati, nu zic ca nu au si viziuni… insa cheia in faptul ca ne intelegem atat de bine a fost data de acceptul a ceea ce suntem. Oameni simpli, nu artisiti, nu fotografi, nu fitosi… avem in general joburi prin diverse domenii, preponderent IT iar o iesire la fotografie este un moment de relaxare; iesim sa ne vedem, sa discutam… si momentele sunt cat se poate de placute, o deconectare din cotidian, o gura de aer, o gluma buna ( albiri, bone ) … admiram cu placere pitipoancele din jur, cocalarii nefiind nici ei mai prejos! Nu cred ca am zis vreodata ca sunt bun la facut fotografii… dar am recunoscut ca imi place chestia asta foarte mult.

Am pus mana pe primul aprat foto personal in urma cu vreo 6 luni… intamplator m-am decis sa pornesc cu un DSLR si nu-mi pare rau. Am invatat ff multe, dar mai sunt multe si marunte; poate in timp o sa devin mai bun, sau poate ca NU. Nu imi pasa, scopul nu e sa lucrez pt. National Geographic !

Mai pe scurt, este ca si cum m-as apuca de jucat tenis ( cred ca deja am facut-o ) din placere si pentru conditia fizica, as bate cateva luni mingea pt. ca imi place si se trezeste cineva sa vina sa-mi zica ca NU am o treaba cu sportu asta… ca ce… chiar nu l-am vazut pe Federer cat de frumos joaca… ala e tenis !

… zi de zi !

A fost Photowalk #8. O ocazie si pt. mine sa testez noul 40D cu Tamron 17-50 2.8 . Destul de multumit de achizitie, dar reviewul intarzie… vreau intai sa-l cunosc mai bine. Undeva acolo am impresia ca mai bine sa aseza in mana vechiul Nikon D40, insa cu timpul o sa ma obisnuiesc.

Piesa de rezistenta astazi a fost o jucarica… mai exact un filtru de polzarizare circular… chiar face minuni uneori; desigur trebuie scos la foto allaround deoarece papa 2 diafragme.

Mai multe detalii despre Photowalk #8 le gasiti pe siteul oficial Photowalk.ro.

Am vrut acasa, acasa am primit

Saptamana trecuta am fost acasuca la Neamt. A fost o aventura ( da zik aventura ) destul de interesanta. Dar unde a inceput ? Pai padre, omul de le stie pe toate ma sfatuieste sa merg cu trenul prin Pascani… acum trebuie sa recunosc sunt foarte rare momentele in care il ascult, insa mi-a suras ideea; am luat trenuletzu’ din bucuresti.

Am ajuns in jur de ora 20 in Pascani… scartaiam din toate oasele, am adormit stramb in tren, iar cum la noi scaunele sunt si ele foarte confortabile m-am facut cu o forma fizica de invidiat ( NOT ) .  In gara intreb de tren / autobuz spre Tg. Neamt… iar un angajat CFR ma directioneaza spre autogara Pascani. Se pare ca acel orasel mic si simpatic a fost bombardat in ultimul timp; autogara era “terminata” , becuri sparte … si de asemenea era inchisa. Probabil la ora 8 nu mai circula busuri prin zona.

Am fost nevoit sa merg la ocazie… tremurat vreo 40 min la iesire de Pascani… am gasit ocazie pana la jumatea drumului… si astfel m-am procopsit in mijlocul campului la Cristesti… camp deschis, intuneric, frig… si o iau de la capat ca si la Pascani; w8ing for a car, inca vreo 40 min … si opreste cineva si ma ia pana in Tg. Neamt. Ajung acasa! teoretic eu ma duc acasa sa “ma relaxez” … deconectez de IT si Bucuresti si sa ma “incarc” cu ceva energie; hm… ciudat, deseori vin de 2x mai obosit decat eram la plecare.

Acasa aceeasi bunici care imi lumineaza venirile in zona… bolnavi, batrani si totusi veseli; si daca nu veseli, macar incearca. Vin rar acasa iar ei strang tot timpul din dinti sa para sanatosi, plini de viata… nu cumva sa-mi fac griji prea mult pt. ei. Ei sunt parintii mei…

La polul opus taicamiu, acelasi ( acelasi nu e bine aici ) … simpatic in felul sau, cere tigari… imi umple capul cu toate problemele pe care le are el ( pe care singur si le-a facut ) … dar sunt rece, foarte rece. Nimic nu mai misca acum; il accept asa cum e, tin la el… dar exista o limita creeata de mine, dar premeditata de actiunile lui.

Acasa m-am vazut ca de obicei cu Damian si Draga Popa prieteni buni, poate chiar mentori ascunsi; facem schimb de povestiri din ultimele luni in care nu ne-am mai auzit Cu Draga am avut cateva portii de ras sanatos, nush dc. dar tot ce povestesc eu pare o gluma uneori, cu damian am mers la un mic photo session pe la casa strabunicului unde am tras printre ultimele fotografii cu D40 ( update GOT my Canon 40D, dar nu am avut timp sa-l testez, o sa scriu despre cat de curand ) .

Dar intotdeauna intoarcerile sunt cele mai interesante. Plec de data asta prin Piatra Neamt ma vad cu “sormea” Petro ( o colega de liceu, ne-am inteles ca fratii in acele vremuri ) … apoi episod interesant m-am vazut cu Ioana, prima mea dragoste mai incinsa… ani de liceu. Aici am de punctat mai multe, insa sa ma rezum: eram oare nebun in acea vreme ? Probabil da, cred ca marea greseala erau aspiratiile gresite din acea vreme insa orice eveniment pozitiv / negativ din acea vreme se pare ca a generat ulterior actiuni pozitive, o lectie predata in afara scolii.

Cel mai interesant eveniment a fost la Bacau, asa ca daca ti se pare ca am scris prea mult… citeste doar bucatica asta :

Am luat trenul Piatra Neamt – Bucuresti, cu schimbare de tren in Bacau. O ruta obisnuita, am mai facut acest drum de cateva ori. Bacauuuu, in oras frumos, cu o gara pe masura; proaspat renovata, curat, panouri mari electronice cu afisarea trenurilor care vin / pleaca… si a celor care stationeaza deja pe la peroane. Urma sa astept 40 min ( am ajuns Bacau 18 … aveam InterCity la 18.42 ) . Iau ceva de citit si ma asez frumos pe scaun, fara sa scap din ochi panoul care era undeva la 4-5 m de mine. Trenul urma sa traga la 18.40, dar zic sa fiu pe peron mai degraba la 18.35 ies sa-mi astept legatura. Peronul 2, si intreb un impegat ca sa fiu sigur : “La aceasta linie trage IC de Bucuresti, nu ? ” … la care primesc raspuns ca “a tras”, e trenul care se vede in zare ( plecase ), dar nici-o problema: mai am un tren la ora 1.30 ( peste vreo 7 ore ) la aceeasi linie.

Mi se taie filmu’ ,ceva era pudred la mijloc; ma gandsc ca face glume cu mine… si intreb pe alcineva care GHICI ? “IC de Bucuresti tocmai a plecat de 1 min “.

Ma intorc in gara, 18.38… conform panoului trenul meu urma sa traga in gara in aproxomativ 2 min. Dadea cu virgula, sincer… se face si 40… si bingo… trenuletul meu sclipocea pe panou ca fiind tras la linia 2; ies afara rpd, in speranta ca cei 2 cfristi de pe peron o tineau in glume proasta. Liniste… pustietate, 0 trenuri afara, 0.

M-am dus la un ghiseu de bilete unde am avut parte de un functionar public excelent, o tanti pe la vreo 50ani + imi zice ca toate panourile din gara Bacau sunt in urma cu 7 min… si ca au mai existat cazuri de genu in ultima saptamana, dar nimeni n-a miscat un deget sa faca ceva in priviinta aceasta, desi problema era deja sesizata. Imi spune ca exista un caiet de plangere pe care trebuie sa cer… si ar fi bine sa fac macar eu ceva scandal… eu nu castig nimic; poate poate se rezolva ceva pe viitor, si altii nu o sa mai sufere.

Scandal, un sef de gara cu care ma cert; un om dificil, batut in cap. Imi este anulat biletul si primesc GRATUIT urmatoarea cursa de la 1.30… am depus plangere am lasat date de contact pt. a fi ulterior contactat. Nimic… un simplu telefon pt. scuze si o confirmare ca problema a fost remediata ar fi fost destul. A trecut deci o saptamana si repet NIMIC. Probabil au mai existat cativa calatori de luni pana azi care au pierdut trenul din cauza panourilor magice… sansa mari sa fie cu 8 -10 min in urma acum. Tind sa cred ca mai degreaba situatia se agraveaza… decat sa fie remediata. Asa e la noi, in Romania. Nu ma intelegeti gresit, avem oameni fff buni insa multi stau acasa sau lucreaza in domenii in care nu vor… deoarece multe locuri de munca sunt decise de pile / bani… iar multi care obtin aceste posturi sunt caracterizati prin  ipocrizie / prostie .

Norocos sunt, in ciuda evenimentelor relatate… am sunat in prieten, Adrian, care locuieste acum in Bacau  si am avut unde sa stau cele 7 ore. Multumesc! Tin sa precizez ca nu m-am mai auzit cu el de foarte mult timp, se pare ca am apelat la nevoie si a fost acolo. Rusine mie, o bila alba pt. Adrian si Alina ( sotia ) care m-au suportat ceva ore si m-au doftoricit un pic. De asemenea Adrian mi-a recomandat FarCry2… joc pe care l-am testat astanoapte si despre care o sa fac probabil un review in cazul in care o sa-l termin, inca o bila alba : joc bun.

Am vrut acasa, acasa am primit . M-am facut cu 1000 de draci, o raceala “sanatoasa” si o dereglare a metabolismuli… am sarit peste somn, am ratat o lucrare la dentist, am mers la servici…  raceala + oboseala s-au facut simtite toata saptamana. Desigur, daca e sa pun in balanta… simplu fapt ca mi-am vazut bunicii a valorat mult peste, deci am iesit in castig pana la urma… dar putea fi altfel, putea fi perfect.

Daca saptamana trecuta junioarele de la Olimpia s-au impus la Nationale la categoria Senioare, ceea ce era de asteptat: astazi au castigat “aurul” si la junioare. Era de asteptat, da… insa pentru multe din ele se pare sa fi fost ultimul turneu la junioare… la anul vor juca la seniori.

As fi postat mai multe fotografii, dar se pare ca antrenorul Ovidiu Popescu are “un pact” cu ele in ceea ce priveste fotografiile de la Nationale ( seniori si juniori ) .

Dc sunt albnegru ? Pai sunt o particica de istorie… atat pentru echipa cat si pentru Nikonasul D40 meu . Sper ca saptamana viitoare sa-mi iau fie un 40D sau un D200 . E ciudat, intre cele doua modele nu prea exista comparatie 40D fiind net superior mai ales cand vine vorba de ISO 800+ , util  in zone intunecate / pe timp de noapte; de altfel nici D200 nu ar fi de lasat la o parte. Sincer sunt obiectiv… am avut Nikon si este super… insa voi opta pt. varianta cea mai avantajoasa ca pret / calitate, fie daca asta ar insemna sa trec la “inamici”.

Si daca tot veni vorba de cele 2 branduri foto, am studiat saptamana aceasta forumurile si siteurile de profil… tin sa precizez ca m-am saturat de persoane incuiate, addicted Canon / Nikon; parerile sunt atat de subiective uneori incat s-a ajuns la un razboi gen MacOS – Windows… vroba lui iLL: vezi cu care te simti mai bine… deja la acest nivel niciunul nu te va dezamagi; diferenta se va face la lentilele pe care le vei achizitiona in timp.

Weekendul acesta voi fi offline, plec acasa… la mine la tara, in moldova ( combinatie letala uneori, nu ? respect plaiurile natale si ma oftica uneori cei care folosesc cuvinte gen moldovean / taran… pe post de trasatura semi-cocalara a unei persoane ) . Ole inca odata pt. Parazitii “Taranul de oras e cel mai prost animal! ”

Ooops, si era sa uit: FELICITARI OLIMPIA !!!