Dintr-un simt al echilibrului, tin cu Nadal de pe vremea cand a inceput sa il bata pe FedEx. Dar nu pot sa nu recunosc talentul lui Federer; odata cu castigarea celui de-al 14-lea turneu de mare slem, si de altfel ultimul care ii lipsea… au aparut niste pentru publicitate. Un exemplu genial (pentru cei care sunt pasionati de tenis) este reclama de la NetJets.

Vine, vine, dar mai si trece… am sperat sa fie unul bun, si chiar asa a si fost; si inca mai este, pentru ca maine este zi libera.

Am fost si la tenis unde am avut aprobarea de a luat drept cobai cativa prieteni cu care am jucat, in nobul scop de a vedea ce stie 70-200.

La amiaza Ema a castigat proba de dublu a Roland Garros Juniori 2009; acum astept un articol mai “profund” din partea lui Coach. Ultima data cand junioarele noastre treceau aceasta proba era prin ‘90 cand Spirlea si Dragomir aduceau trofeul acasa.

Stirea am aflat-o de pe siteul oficial , pentru ca nu am mai ajuns acasa sa vad meciul. Desigur, am incercat GSP in prima faza  insa nu erau updatati, iar atunci cand au facut-o au avut grija ca ea sa fie inspre sfarsitul siteului. In prim plan erau ca de obicei Becalogismele alaturi de scandaluri sau ce au mancat inainte sa mearga la buda nush care jucatori de fotbal din liga a 15-a romaneasca. Cat de mult si unde ne doare pe noi de sport… Rusine. (punct)

Am stat mai toata ziua pe teren iar cand am ajuns acasa am inceput pregateala pt. nunta lui Alex. Am trecut pe la Tsk si Mari sa-mi “indrept” camasa si sa vad cum e cu dilema nodului de cravata, si intr-un final s-a ajuns la un compromis; multumirile de rigoare pentru ajutor. Am avut un sentiment destul de ciudat, pentru ca noua mea tunsoare a fost privita cu o oarecare dezamagire de catre ei… UPDATE: mi-am tras cea mai scurta tunsoare din ultimii 6 ani :))

Nunta! pai nunta a fost una super cool. Fara lautari sau alte chestii traditionale (cel putin asa e acasa, in Moldova). Afterhours a fost si mai cool unde ACDC, Guns’ si alte formatii grele m-au facut sa uit port pantofi dupa 3 ani de zile. Concluzia este ca exista si nunti placute iar de la mine pt. Alex si Sabina : Casa de piatra !

… si sper ca Alex sa aiba voie sa mai mearga la tenis in weekend sau sa ramana peste program la o joaca / praji / bere.

Cred ca a 2-a oara nu mai ezit sa pun costumu’ pe mine… si asta pentru ca am avut numai pareri bune visavis de  tinuta “in xx ace”. O fi de la varsta… pff, ma si vad in cativa ani la costum zi de zi… si apoi vine sf. lumii.

Astazi dupa ce am facut ochi (mult dupa masa), am iesit pe lacul morii cu o prietena. Am ramas totusi cu o dilema: cand si de ce se fac destainuiri, si cat de profunde sunt acestea! E un topic de post nou, unde ar trebui sa ma bag in chestii psihologice pe care inca nu le stiu/stapanesc; daca ajung la vreo concluzie dau cu “publish”.

Si daca tot ma plangeam ca am jucarie noua, dar nu stiu inca daca merge sau nu… am avut niste tentative de a face poze in acest weekend.

Pot sa zic ca 70-200 4L non-is este o lentila cool. In primul rand este usoara, si chiar conteaza… ar fi ciudat sa fiu impins la sala pentru ca nu pot sta cu aparatul foto in mana cateva ore. Chiar daca este F4, o consider suficient de rapida in conditii bune de lumina, suficient cat sa o folosesti chiar si in sport. Insa odata cu lasarea serii… chiar daca urci iso in limita bunului simt si tragi cu diafragma deschisa la maxim, totusi exista diferente unde probabil varianta IS ar fi mers mai bine, iar cea 2.8 IS ar fi fost bijuterie.

Daca vine vorba de portrete, lentila s-a dovedit super cool si extrem de sharp. In 70-130 mm chiar F4, fotografiile ies impecabil; tocmai o sa renunt la portrete cu 50mm pe lumina acceptabila…

Lentila are 67mm, si am avut filtru uv si de polarizare de pe tamronu’ 17-50… aici eu ii dau un plus; e posibil ca cineva care are tot “arsenalul” pe 77 sa isi reinoiasca setul de filtre.

O sa revin in cateva luni cu un review detaliat si exemple la fiecare afirmatie pro / contra.

Pret bun, numai 700 g, destul de rapida, este L, foarte sharp… chiar din 4, filtre pe care le aveam, focus foarte rapid – USM; pentru mine s-a potrivit.

Acum nu trebuie nici sa ma bat cu pumnul in piept ca asta am vrut de o viata si acum am; sa fiu sincer nu am avut bani mai multi, si chiar daca puteam sa fac rost de ei… cred ca ar fi fost nesimtire sa-mi iau ceva gen 2.8 IS, asta in postura in care am deja un inceput de gear foto prea bun – relativ la experienta/tehnica mea. Ill imi zicea ca mai intai trebe’ sa stiu sa fac poze si sa folosesc ceea ce am… si dreptate avea.

Si ca sa fac o paranteza, e ca si cum as luat primele lectii de zbor si a 2-a zi mi-as luat elicopter ca d’oh… imi place sa zbor. Din pacate am acest viciu, intr-o stare controlabila ce-i drept. Mai exact imi plac “jucariile”; totul se trage din copilarie… daca aveam toate jucariile pe care le voiam probabil as fi fost deja saturat si acum as fi acordat mai multa atentie la o parte foarte importanta: “chiar am nevoie de asta?”. In legatura cu forma acuta a acestei boli, regretatul Heath Ledger avea o replica interesanta in filmul Dark Knight: “I’m Like A Dog Chasing Cars! I Wouldn’t Know What To Do If I Caught One!”.

Mai jos sunt niste foto la tenis si cateva de pe lacul Morii inainte si dupa lasarea serii… am incercat sa iau niste peisaje crepusculare in 70 insa am cam esuat, si asta pentru ca inca nu am “the force”, sunt sigur sper ca dupa cateva experimente o sa fie mai bine.

Hehe, se anunta weekend prelungit. Dupa o saptamana de facut pe sefu’ si orbecait retina in monitor… ma gasesc in prag de weekend fara ceva de lucrat. O fi bine, n-o fi rau ?

Ieri mi-am luat un Canon 70-200 4L, si sunt destul de happy pe tema asta; partea naspa e ca nu am avut timp sa-l butonez.  Am prins “din zbor” (eu zburam prin Pirania) un papagal frumos colorat. Nu aruncati cu oua si rosii, ca e simpatic… e shiny !

E ciudat, in general fiecare “jucarica” achizitionata urma sa fie tratata cu o atentie marita… daca nu era demontata in primele zile, atunci era un lucru bun. Probabil o sa fac un photowalk de unu singur cu lentila dupa mine, sa vad ce si cum le canta; sper sa cante singura, ca eu abia invat “notele muzicale”.

Partea buna e ca weekendul acesta pare sa fie prelungit si asta pentru ca de anul acesta a 2-a zi dupa Rusalii este declarata libera.

Vreau, dar vreau sa merg maine dimineata la un tenis si apoi tare as fi bucuros sa vad finala de juniori la  fete – dublu de la Roland Garros. Si asta pentru ca Elena Bogdan impreuna cu Noppawan Lertcheewakarn THA, va juca impotriva Timea Babos HUN -  Heather Watson GBR.

Anul trecut Elena a ajuns in finala de juniori, pierduta in fata Simonei Halep; se pare ca nu a fost o intamplare si anul acesta s-a intors, insa in finala de dublu. Ea si partenera sa de joc sunt cotate cu sansa a 2-a, in timp ce adversarele lor sunt cap de serie nr.3. Matematic vorbind, va fi un meci foarte echilibrat… dar sa speram ca trofeul va reveni in Iancului, la olimpia.

Din pacate pentru noi, nimeni nu se prea deranjeaza sa transmita acest meci; chiar daca eurosport RO are 2 canale si mai are si licenta pentru Roland Garros. Pai de ce ar face asta, ca doar e feminin, si e si dublu… si mai sunt si juniori pe deasupra; pai… junorii de azi, sunt seniorii de maine, dar deja bat prea departe. Atat timp cat Jiji e “megastar” in romania, de ce sa se mai transmita si ceva sport ? Or sa se bata toti pe licente tv atunci cand acesti jucatori vor ajunge (sa dea domnul) cat mai sus in prima suta… si vor veni cu slogane a la GSP “noua ne pasa de sport, poate prea mult”.

Totusi exista o speranta: cei de la eurosport s-au tot laudat cu Eurosport Player … dat fiind ca e finala ar trebui sa fie difuzat macar acolo. O sa incerc maine noul serviciu de la ei, in afara de faptul ca e 5Euro/luna… nu prea stiu multe detalii. Meciul are loc de la ora 11 ( 12 Romania ) pe terenul 2.

Maine va mai fi o zi mare… un prieten bun, care cica imi este si sef… se casatoreste. Sincer nu am mai fost la o nunta de ani buni… si niciodata nu le-am iubit prea mult. Insa exista un motiv strong… tinuta.

Probabil ca atunci cand eram mic, dat fiind ca m-am nascut de 1.8kg… nu existau scutece pe masura mea, si oi fi puratat si eu chestii mai largi. In timp s-o fi propagat asupra tinutei vestimentare si am facut o oarecare alergie la costum/cravata/pantofi… sau orice tinde sa-mi sugrume libertatea de miscare.

Mai exact am avut astfel de tinute la nunta surioarei 1, banchet a 8-a, nunta surioarei 2,  banchet a 12-a, atestat si inca de cateva ori… in 21 de ani. Interesant e ca mai niciodata nu m-a ajuns un costum de 2x. Ultimul din ele l-am lasat cadou prin regie la cineva de avea nevoie… si uite asa m-am gasit saptamana aceasta la cumparat costum, pantofi, camasa alea alea. Eu, un mare priceput in domeniu, tot probam… si toti ma intrebau daca ma simt bine, daca imi vin bine. Pai puteau sa-mi puna costumul perfect si pantofi a la fat-frumos, ca tot ca draq ma simteam; sper totusi sa nu raman cu traume dupa o seara in “camasa de forta”.

In rest tare as vrea ca duminica sa plec din bucuresti undeva… nu stiu unde, dar stiu ca vreau.

Dar, dupa zicala “Socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ”,  am sanse de 50/50 sa am un weekend fain.

Inca odata HAIDE “EMA”!

Ne auzim

Inceput de saptamana promitator; sunt bine disupus de luni si eman energie…

Imi sorbesc din minerale si ascult Paradise City (pe repeat).

Sa aveti o saptamana faina!

UPDATE: sefu’ avand nunta, am deosebita placere, timp de aproape 2 saptamani,  sa ma ocup de clienti / proiecte… asta inseamna ca voi avea MULTE mailuri pe zi, taskuri de coordonat in spatiu si timp si… bineinteles, activitatile normale job descript. meu :).

Sloganul lunii: acelasi program, mai mult de munca; bonus: responsabilitati majore!

Loome looome, va invitam  la teatru… in strada. In acest weekend a avut loc Festivalului Internaţional de Teatru de Stradă – B-FIT in the Street!

Intamplator eram pe la universitate (nu intrebati ce cautam pe acolo, nici eu nu stiu) si s-a ivit ocazia sa ma tin dupa niste “papusele” de hoinareau ruta universitate – unirii – cismigiu – constitutiei. M-am luat dupa teatru pana in cismigiu, unde era organizat in paralel Cismigiul Copiilor, petrecere pentru 1 iunie de maine.

Papusi mari si mici, teatru, clovni, muzica si dans + alte activitati interactive; cam asa a fost astazi centrul Bucurestiului + Cismigiu.

De asemenea astazi era planuit si  Photowalk #16; am intrunit gasca in jur de 14.30 la coltul verzisor si am pornit la vanatoarea de papusi mergatoare.

Acum o sa incerc sa “ma regenerez” putin; dupa 1 noapte in regie vineri, tenis si ziua lui Vladootz ieri, se mai adauga si hoinareala de azi… ma gasesc in prag de saptamana noua, mai obosit decat la intrarea in weekend. Cine a zis ca in weekend te odihnesti, ca eu nu am mai prins asa ceva demult?

Tin sa multumesc celor care au venit aseara la ziua lui Vladootz, si asta pentru ca… au ramas multe prin frigider . Drept urmare ma bag sa lenevesc putin, un muvie si o barfa cu jack.

In 2 timpi si 3 miscari: am copilarit la tara, unde foate des am fost indrumat pe partea spirituala de catre 2 prieteni: Draga si Damian Popa. Saptamana aceasta a avut loc expozitia “About nothing” realizata de catre Draga Popa; si ma opresc aici, pentru ca as “polua” conceptia pe care o are Draga visavis de nimic:

about nothing… este un proiect care exprimă artistic căutările mele filosofico – spirituale

de ce  „about nothing”?

1. pentru mine, „nothing” se referă la acea stare de pace, linişte în care nu mai ai dorinţă şi voinţă proprie, în care eşti nimeni pentru oricine, în care nu mai exişti ca personalitate (ego), ci doar ca esenţă şi curgi odată cu energia vieţii.
2. sunt conştientă ca drumul meu spiritual nu interesează pe nimeni, fiind nesemnificativ pentru ceilalţi, şi este normal să fie aşa, pentru că în viaţă fiecare experimentează de unul singur (fiind în acelaşi timp şi maestru şi ucenic), concluziile rezultate fiind de natură individuală şi neputând fi cu adevărat transmise.

“cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întreg universul cu toate tainele lui”

Nimicul nu este un simplu nimic, el este totul. El conţine în sine toate posibilităţile. El înseamnă potenţial absolut.
La început a existat natura, la sfârşit rămâne tot natura. Atunci de ce facem atâta caz pentru ceea ce se află la mijloc ? de ce devenim atât de disperaţi, de anxioşi, de ambiţioşi între cele două extreme, care reprezintă unul şi acelaşi lucru ?
Întreaga călătorie are ca punct de plecare însăşi destinaţia: nimicul
Călătoria descoperirii de sine este percepută ca un fel de spirală, fiecare desăvârşire conducând la un nivel superior pe cale, la un nou început. Putem ieşi înafara spiralei, în afara roţii renaşterilor şi morţilor, prin iluminare, prin dizolvarea egoului individual în vasta totalitate.

Îndrăzneşte să-ţi asumi identitatea: nu fi nimic.
Nimic nu contează. Nimicul contează cu adevărat.
Despre curajul de a fi tu însuţi; de a te accepta aşa cum eşti: divin şi uman/ perfect şi imperfect/ de a avea totul şi nimic în acelaşi timp… Despre calea fără un scop, despre trăirea totală în prezent, fără dorinţe, planuri pentru viitor, fără amintiri şi regrete ale trecutului…

claustrophobia – foto (2009)
Te sufoci şi cauţi cu disperare o gură de aer proaspăt. Sticla transparentă şi aburită este propria ta minte care îţi creează o imagine deformată a adevărului.
Viaţa înseamnă mult mai mult decât să „controlăm lucrurile”. Controlul minţii presupune o îngheţare a energiei vieţii, oamenii nu se mai privesc în ochi, trăiesc în teamă, reci şi morţi, strânşi în corsetul lor mental.

under labels – foto, obiect (2008)
Dincolo de (sub) etichete se află eul esenţial.
Masca etichetelor ne închide percepţia asupra adevăratei realităţi. Toate vin din faptul că te-ai identificat cu tot felul de etichete.
Încetează să te mai identifici cu etichetele; sunt relative, trecătoare, sunt criterii pe care le stabileşte societatea şi care depind de condiţionarea ta.
Pentru a fi fericit trebuie să renunţi la iluzii. Viaţa este uşoară, încântătoare. Ea este dificilă doar pentru iluziile tale, pentru ambiţiile tale, pentru lăcomia şi poftele tale

transfiguration – foto (2008)
pornind de la materie,trecând prin experienţa propriului sine şi ajungând în lumină. Latura neagră – profunzime, nemanifestat, suflet, intuiţie, flexibil, noapte, feminin. Latura albă – activ, zi, manifest, expansiv, raţional, masculin.

Împreună: echilibrul perfect al celor 2 forţe universale primordiale.

inside/outside – foto (2008)…
am realizat că, de fapt, nu există interior şi exterior! totul este doar o proiecţie a minţii noastre; ea creează bariere şi delimitări; ea este „închisoarea”. Există doar un univers infinit, întreg, fără părţi antagonice, un spaţiu deschis tuturor posibilităţilor. Eşti liber să fii peste tot.
Stai înfricoşat în mica ta închisoare (formată din credinţele şi convingerile tale înguste) – eşti mort. Viaţa a trecut pe lângă tine.

becoming transparent – instalaţie (2009)
Esenţa nu se poate afirma decât atunci când omul renunţă la personalitatea lui. Eliberându-te de toate iluziile ego-ului, devii transparent, invizibil, un nimeni pentru ceilalţi, găsind în sfârşit fericirea şi libertatea în uitarea de sine. Când distrugi forma, spaţiul rămâne; dispar doar limitele.

moment to moment – video, 50”/ pal DVD (2003)
„Vreme este să plângi şi vreme să râzi ; şi totul este deşertăciune !” (Eclesiastul)

to & from white – video, 2’47”/ pal DVD (2005)
Folosind la început riturile şi credinţele, apoi debarasându-se de ele, individul îşi poate da seama de relativitatea lor, recurgând la mijloace simple, abstracte, eliberate de strânsoarea cunoştinţelor (preconcepute). Astfel ajunge la alb, la eliberarea totală de „eul” individual şi schimbător, detaşat fiind de dorinţă şi voinţă, rezonând şi contopindu-se cu tot ce-l înconjoară. Apoi este altfel.

centre on myself – video, 1’/ pal DVD (2007)
găsirea liniştii profunde, a calmului lăuntric de neclintit ; acea stare de conştiinţă pură, cunoscută ca « lumina ».

Ego boom! (performance la deschiderea expo, actanţi=participanţii)
Umflă un balon cu toate ambiţiile, toate titlurile tale…apoi cu un vârf de ac sparge-l şi bucură-te de sentimentul de eliberare de după…
conştientizează că toată zbaterea ta nu este decât o glumă bună!

Hehe, si a mai trecut o saptamana.

Am inceput lite, facultate, job si deja obisnuitele vizite pe la stomatolog.

Adobe Developer Day

Marti a fost adobe developer day; un eveniment reusit dupa parerea mea. Au existat prezentari captivante insa detalii despre acestea gasiti pe myadobe.ro, atat prezentarea evenimentelor, materiale… cat si “fuse si se duse” unde puteti gasi mai multe pareri.

O parte interesanta a fost Interview at Adobe si Educational programs at Adobe Romania, unde  s-a explicat cam cu ce se mananca un interviu la adobe si cum este in general la ei.

Am primit de asemenea informatii despre internshipul adobe din aceasta vara; mai exact exista 4 locuri disponibile (3 developeri si 1 quality engineer) pentru 4 studenti fericiti, dar potriviti. Si zic potriviti pentru ca procesul de selectie este unul vast si nu cred ca exista un profil predefinit a celor care vor intra.

Si DA… am aplicat si eu pentru stagiul din aceasta vara; totusi nu am vrea ca lucrurile sa fie prea usoare, nu ? deci va invit si pe voi pe stagiipebune (chiar sunt pe bune) unde gasiti detalii despre stagiile adobe. Acum daca cumva tocmai aflati de la mine de aceste stagii, si trimiteti si intrati… macar sa dati o bere  :))

PS: maine e ultima zi in care va puteti depune maretul cv… cum ziceam: nu am vrea ca lucrurile sa fie prea usoare, nu ?

Am aparat dentar

Pentru a fi in ton cu saptamana,  miercuri am avut examen, apoi ceva ore pe la munca… iar pe la ora 15 s-a produs evenimentul. Suma tuturor vizitelor mele la dentist s-a materializat. Pai ce matematica stiu… adica adun 4 intalniri la dentist si imi da ceva tangibil? Pai da… de miercuri am aparat dentar.

Ei si cum e? Pai ce sa zic, a fost naspa decand am inceput; 4 masele scoase (din care 2 sanatoase) nu a fost cea mai placuta experienta; sa nu mai zic ca la una din extractii am stat 3.5 ore in scaun… dar nu vreau sa va sperii. Vestea buna este ca NU DOARE… atunci cand il instaleaza. Dar supa si pastele au fost meniul meu in ultimele 3 zile; asta pentru ca la inceput (sper sa fie cum zice… si sa ma obisnuiesc) dintii cam dor si nu prea poti sa musti.

De departe cea mai mare problema e vorbitul, eu vorbesc mult (da, si prost uneori) iar pentru inceput ma simt putin jenat cand palavragesc. De asemenea am tendinta de a zice un “S” mai special…

Bun bun, dar cum arata… cum e cand zambesc? Raspuns: cui ii pasa? E totusi funny sa-ti vezi prietenii cum se uita sa vada “cum e”, insa subtil… ca nu cumva eu sa ma supar. Astazi eram la masa cu Vlad, Mari si Tsk… si Razvan a zis ca o sa-i ia o vreme pana sa se obisnuiasca cu mine “platinat”; totusi el zice ca fetele ssite sunt simpatice, asta ce vrea sa insemne?

Blog nou

Si pentru ca ziua are 24 de ore, si ziua sunt pe la job/facultate… pai ce fac seara? De vreo 2 saptamani aveam pe localhost un inceput de blog/portofoliu nou, insa nu aveam timp sa lucrez. Si asta pentru ca in general mai am si proiecte proprii. Dar am zis stop… pai am zis stop 2 seri si mi-am definitivat munca.

Ca nu e nush cum si nu se invarte? Pai l-am vrut simplu, foarte simplu si sa mearga. Credeam ca va fi un job usor… am cumparat un template de pe net sa vad cum e chestia cu featured posts. Si spectacolul a inceput… js’u era buguit, si m-am cam dat peste cap sa-l repar… mai ales ca nu stiam cu ce se mananca niste chestii prin el si a trebuit sa fac studiu inainte.

Apoi ii lipseau multe… foarte multe; si m-am trezit ca am rescris tot templateul dupa cum voiam eu. Pe final l-am CSSuit… macar asta fost usor pentru ca il aveam desenat de vreo 2 saptamani.

Concluzia: am dat banii degeaba pe el… dat fiind ca l-am cam refacut iar “magicul feature” pe care nu il stiam, l-am gasit explicat free pe net in seara aceasta. Dar aici sper sa am timp si sa vin cu un articol mai detaliat despre cum am refacut siteul si ce am folosit, sa nu mai arunce si altii banii aiurea.

Morala: Nu poti zice ca o prajitura e buna decat dupa ce ai mancat-o pe toata :))

Incet dar sigur a trecut saptamana si inca mai am 2 postituri lipite (adica nerezolvate). Dupa cum ziceam la partea cu aparatul dentar, azi am iesit cu mari, tsk si vlad la o barfa apoi am trecut prin parcul titan si am tras cateva fotografii. Si a zis vladutz ca o sa ne prinda noaptea… si el isi ia trepediul; pacat ca noi nu l-am crezut :)) Macar am filozofat cu Mari visavis de ce e shiny si de ce lumea evita sa se uite in ochii ei; raspunsul e simplu: mitologia greaca.

Maine dimineata merg sa joc tenis cu niste prieteni. Si daca tot veni vorba de tenis… astazi a jucat Alexandra Dulgeru si a castigat turneul de la Varsovia. Am stat  cu sufletul la gura tot meciul, avand ceva relax doar cand meciul a fost intrerupt din cauza ploii (de 2x). Nu sunt fanul nimanui, dar stiu de la coach cat de greu este sa confirmi de la juniori la seniori; si la varsta de 19 ani, Alexandra a sarit de pe locul 201 WTA … undeva pe la 80-90 dupa calculele mele, acesta fiind primul ei turneu PRO castigat. Deci m-am bucurat pentru ea, m-am bucurat pentru Romania.

Tot maine pe la amiaza am examen… cumva pana maine seara ar trebui sa rezolv si cu cele 2 postituri lipite, mai exact niste fixuri la un proiect mai vechi si un design pentru alt proiect.

O scoatem la capat, ca de obicei. Ma bag la munca, poate in cateva ore… rup in bucati unul din biletele.

Update: tot ce e cu maine, e defapt azi… pentru ca deja e trecut de ora 12.

Ce mi-o fi traznit sa zic Beta ? Pai aveam de ales in a-l lasa pe localhost inca vreo 2 saptamani si imi era frica ca o sa am alte idei sai o sa-l iau de la capat si tot asa.

Ce mai am de facut ? O droaie… cred ca in weekend termin :))

Multe poze sunt lipsa… ceva internal links sunt busite pt. ca am schimbat si structura la wordpress. In css inca mai am ceva ramasite puse cand/cum am avut nevoie.

Deci am copiat siteul de la romarg acum 2 sapt. L-am ciufulit, refacut, sters ceva foto care nu-mi mai trebuiau… deci l-am facut mai mic. Cand l-am urcat inapoi am primit mesaj ca nu am loc destul, desi inainte… mai mare fiind a incaput cu brio.

Nu-mi plac cropurile pe care le-am facut la proiecte.

Inca nu am facut arhiva.

Textele pe la proiecte/ pagini nu sunt finalizate.

De ce va zic toate astea? Cat erau pe local nu stia nici naiba de ele… acu ca am zis oficial ca nu le-am terminat si ca vreau, atunci asa o sa fie

Cya

PS: cum se face ca am scris un post, l-am publicat si el totusi nu apare… desi este in baza de date. Raspuns: lucram pe local si asteptam sa apara online. Deci trebuie sa-mi pun bara css din server… sa stiu cand sunt local sau nu…

UPDATE:

• desi am restructurat categoriile am reusit sa pastrez linkurile in vechiul format ( sa nu pierd page ranku’ de pe paginile de tip post )
• construit searchul, navigarea intre posturi, arhiva… reparat niste linkuri

Data viitoare vreau sa:

• imi maresc spatiul de host si sa-mi uploadez toate imaginile care au ramas “in plop”
• refac complet partea de adaugarea / afisare comentarii

Esti pasionat de fotografie ? Bun, si noi la fel. Stai cu ochii pe siteul nostru si hai la urmatorul Photowalk; cine stie… poate o sa-ti placa.

Desi am zis ca nu mai scriu pe blog si astept sa termin cu noua varianta ( e inca in productie pe local )… ar insemna sa nu mai scriu zile bune, pt. ca nu prea am timp sa lucrez si pt. mine.

Vineri am avut zi full: job, un pic de dentist, iesire cu niste friends si apoi ceva de lucru pana pe la 5 dimineata. Pacat, pt. ca sambata pe la 8 eram deja in facultate… examen. Apoi de la facultate am ajuns direct la olimpia, unde am bagat un tenis cu sefu’ Alex; ( thanks to Coach care ne-a dat teren ca de fiecare data ) partea buna e ca dupa spusele lui Alex am progresat enorm fata de acum vreo 5 saptamani… e de inteles dat fiind ca am inceput sa bat mingea de vreo 3 luni

Repede acasa, dus… facut lectiile pentru o intalnire cu un client… si apoi respectiva intalnire. Mi-a placut ca s-a intins la o discutie mai lunga si placuta insa am ajuns acasa la 10 noaptea. Dupa 2 zile alergate cu 2 ore de somn … am picat lat vreo 13 ore pana cand trage Vladootz de mine.

Cica sa mergem la nush ce photowalk, nush ce moara… imi crapa capu si ma simteam legumizat. Ne-am vazut cu Mari si Tsk si am dat o tura de parc titan…

Apoi am mers de ne-am vazut cu Gigi si Ramona, Rasebo si Andreea. Am aflat ca vom vizita moara lui Assan, event din seria exploarilor urbane marca gramo; un fel de photowalk… la fel de neorganizat (poate un pica mai mult), insa placut, mai exact lume buna.

Am renuntat repede pentru ca exista un nenea paznicu’ care a avut ceva de comentat… probabil voia ceva spaga, insa ne-am prins abia dupa ce ne-am retras intr-o crasma (in adevaratul sens al cuvantului). Discutii diverse alunecand uneori spre IT ( ok, prea mult poate ) si bere ieftina si din ce in ce mai ieftina… pt. ca de fiecare data cand mai luam cate ceva ne costa tot mai putin; o fi vreo promotie ascunsa prin care premiaza pe cei care vina si apoi chiar stau acolo.

Pe seara cumparaturi la Auchan, food la tsk si mari ( care face mancare foarte buna si niste biscuiti buni si niste briose si mai bune… insa imi place sa-i zic ca sunt naspa, pt. ca se ataca mereu ).

Si in sfarsit am ajuns acasa… cu rucsacul plin de Dr. Pepper. ( UPDATE vladootz twitter: Dr. Pepper all over my keyboard… and LCD… and t-shirt. It’s still great anyway … se pare ca un rucsac s-a cam agitat… sry, am venit pe jos pentru ca nu mai erau ratbs )

Urmeaza o saptamana full, job, examene… alte vizite pe la dentist si ce o mai fi. Cert e ca sunt in revenire de forma… insa astept sa pun inapoi si cele 6kg pierdute in ultimele 2 saptamani, sa termin cu examenele, sa-mi termin lucrarea la dinti, sa treaca nunta lui Alex si sa dorm 3 zile non stop. (timp estimativ, 5 sapt.?).

Cya

Don’t Judge Too Quickly Funny Commercials – More amazing video clips are a click away

Citeam SmashingMagazine cand am observat campania de promovare a aplicatiiolor S60 / S40 :

Did you know that 40 per cent of all Internet users today have mobile Internet access? That means mobile Internet users could represent more than 20 per cent of your site’s traffic. Put another way, that’s more than 500 million people. Are you optimising your content – or your website – for that massive audience?

This is your chance to show your talent, let your creativity bloom, and even see your application on millions of Nokia devices around the world. Forum Nokia, Nokia’s global developer programme, challenges mobile and web application developers worldwide to submit best-in-class applications for use on Nokia devices.

Get started now and win cash and prizes worth more than $250,000!

Se pare ca aceasta este cea mai buna cale de a obtine aplicatii bestiale la un cost de productie minim. Desi sustinerea de concursuri similare are loc de ani buni, Apple cu iPhone si apoi Google cu Android au oferit premii frumoase pentru cele mai bune aplicatii / idei; acum si cei de la Nokia si-au pus in miscare o campanie asemanatoare. Si daca ne gandim la cate aplicatii free exista deja pe platforma S60… acum developerii talentati au un motiv in plus sa-si updateze lucrarile sau creeze aplicatii noi.

Castigurile sunt insa mult mai mari, departe de cei 250.000 USD, sau 1.000.000 cum dadea Google la un momentdat. Marile companii castiga mii de aplicatii atent lucrate din care vor plati doar 10-20. De asemenea isi pot recruta oameni geniali, job care i-ar fi costat luni intregi si mai multi bani investiti pe partea de resure umane. Si ce e mai important… costurile sunt minime; sa platesti zilnic echipe intregi care sa faca acest lucru… si sa mai dea si gres cu cate o aplicatie ar fi mai mult decat nonprofitabil. Apoi daca ne gandim si la perioada de criza mondiala cand se inchid divizii intregi de IT, un concurs de genu te poate tine in cursa cu rivalii.

Se joaca dur, insa se joaca bine

Zile tampite… si in loc sa dorm 25 min in plus eu stau cu tastatura in brate. Pai mi-a cam sarit somnu’ de draci ca tocmai mi-am taiat copiutele gresit. Pai de ce as tanji dupa oxigen ? … ca doar stau la 7, aer curat, alea alea… prostii : cu totii stam intr-o matca din beton… in care ne asfixiem zi de zi. Si nu vorbesc de nevoia fizica de O2, ca am sta  cu butelia de oxigen dupa noi… dar suntem loviti psihic, ( pt. ca acolo doar cel mai tare ) .

Imi place Bucurestiul, sincer… prieteni multi, oportunitati… am o sansa in plus, dar vine uneori cate o perioada in care toate planurile scartaie, totul e pe dos si nu am timp  (si daca am il folosesc aiurea) sa realizez ca iarasi m-am incarcat de automatisme si ar fi cazul sa cuget urmatoarea miscare.

Duminica a fost un cross lejer cu un examen, linistea dinaintea furtunei; insa azi… trezeala dis-de-dimineata… examen; dormitand inca si dupa examen ma trezesc la Nokia Service Center care ma anunta ca nu au ce sa-i mai faca telefonului meu… si prin urmare am ramas fara contacts.

E trist… am pe un telefon toate numerele pana anul trecut cand mi-am luat inca 1 tel. Mi-am transferat toate nr. in noul telefon insa cartela sim fiind full, orice numar de telefon, de atunci pana saptamana trecuta, a fost salvat in memoria telefonului care tocmai mi-a murit. Nici nu stiu cu cine sa incep… sunt multi de prin Regie, Bestfest, Photowalk, Tenis… + mai multi clienti. Sunt in plop !

Macar ma trezisem si am ajuns fresh la munca… 2 ore / pauza de masa / 2 ore si dentist. Sincer a durut putin… dar si cand s-a dus anestezia. Oops… grozav moment; as fi mai “cenusiu” decat Bacovia daca as descrie cat de greu si cum a fost pana  s-a oprit sangerarea ( cateva ore mai tarziu ) .

Ajung acasa… vezi de nush ce proiect, ba mai vezi si de niste copiute … m-am trezit ca am facut si un layout web pt. cineva in vreo 2-3 ore…

Si uite asa s-a facut 12 si inca mai sunt nervos pe faptul ca mi-am taiat copiutele.

Sunt obosit, plictisit si totusi parca imi vine sa rad… pt. ca maine O VOI LUA DE LA CAPAT . Am si maine examen, si servici, si dentist iar, si proiect seara la facultate si ce o mai fi.

Deci vreau un concediu… dar nu unul de “peticire” inainte de o etapa noua de rutina; ci unul in care sa stiu ca toate s-au aranjat la locul lor, si nu mai trebuie sa-mi fac griji pt. nimic. Ca mine e o zi in care NU am de facut ceva, dar si poimaine e la fel si tot asa… fara sa fiu afectat sociolo-financiarum et universitaLITION ( scuze, dar am cam chiulit la latina prina a 10-a , dar dupa cum vedeti… stiu franceza :)  ) .

Si stand asa, fara grijia… odihnit, cred ca incep sa respir, am gasit O2-u !

PS: BAA, BAAAA, trezestete!!!… in cateva ore ai examnen. Nite nite

PS2: viata e frumoasa dar uneori imi mai ies si eu din pene si-mi adun toata ura pe ceea ce nu pot face/ controla si impartesc vina ( incerc in mod egal ) intre :  Bucuresti, Nesana, viata in general… iar eu ? Pai eu sunt clean… am facut za best I could !

PS3: dupa cum mai ziceam, prefer un Xbox 360

Deci aflu Duminica la examen cum ca marti se da restanta din sem 1 an 3 Analiza Complexa; grozav… vreau si eu. Cursuri ? Ha ha… si totusi exista o raza de speranta… un coleg imi trimite niste copiute scanate, la randul lor venite de la alta colega… cik eu tre’ sa le printez.

O nimica toata… ca la servici avem multicopiator / xerox, avem di tati. Pai m-am luat cu alte trebi si m-am trezit ajuns acasa fara copiute.

Rog pe vlad sa intre pe PC meu la servici ( eu am plecat mai repede ca am avut o combinatie cu zana maselutza ) si sa le trimita… le face arhiva si le urca online. Le downloadez si iau 4 statii de ratb pana la Tsk si ma gasesc de odata cu foile in mana, draga doamne el are imprimanta… si e si GratiS 

Ajung acasa… ma iau cu multe cele… si vine vremea sa ma bag la somn, insa ma mai tin treaz 2 min sa decupez copiutele. 3 lovituri de foarfece si copiutele mele sunt varza.

Pai cum pana mea dupa ce am alergat dupa ele peste tot ( si a fost si efort colectiv )… sa le tai stramb ?

Si cu cat ma uit mai mult in oglinda, cu atat imi dau seama ca Pacala a fost om mareeeeeeeeee, mare !

UPDATE: e Analiza Functionala exam de maine dimineata

iLL a scris un articol foarte scurt insa bine structurat despre categoriile de camere foto DSLR. As fi vrut sa gasesc si eu asa ceva atunci cand mi-am luat nikon d40 anul trecut… recomand tuturor incepatorilor sa-si rupa 3 min din timpul pretios si sa citeasca inainte “sa arunce” milioanele.

Actualmente putem considera 3 categorii mari pentru DSLR-uri: Amator, Semi-Profesional si Profesional. In functie de pretentii cat dam, atat face.

De multe ori se creaza confuzie intre clasele aparatelor foto si se compara de exemplu Canon EOS 30D cu Nikon D80. Le poti compara dar cele doua nu fac parte din aceeasi clasa. Un concurent al 30D-ului din partea Nikon ar fi D200-le, pentru D80 avem Canon EOS 400D si asa mai departe. citeste mai mult pe photowalk.ro