Vine, vine, dar mai si trece… am sperat sa fie unul bun, si chiar asa a si fost; si inca mai este, pentru ca maine este zi libera.
Am fost si la tenis unde am avut aprobarea de a luat drept cobai cativa prieteni cu care am jucat, in nobul scop de a vedea ce stie 70-200.
La amiaza Ema a castigat proba de dublu a Roland Garros Juniori 2009; acum astept un articol mai “profund” din partea lui Coach. Ultima data cand junioarele noastre treceau aceasta proba era prin ‘90 cand Spirlea si Dragomir aduceau trofeul acasa.
Stirea am aflat-o de pe siteul oficial , pentru ca nu am mai ajuns acasa sa vad meciul. Desigur, am incercat GSP in prima faza insa nu erau updatati, iar atunci cand au facut-o au avut grija ca ea sa fie inspre sfarsitul siteului. In prim plan erau ca de obicei Becalogismele alaturi de scandaluri sau ce au mancat inainte sa mearga la buda nush care jucatori de fotbal din liga a 15-a romaneasca. Cat de mult si unde ne doare pe noi de sport… Rusine. (punct)
Am stat mai toata ziua pe teren iar cand am ajuns acasa am inceput pregateala pt. nunta lui Alex. Am trecut pe la Tsk si Mari sa-mi “indrept” camasa si sa vad cum e cu dilema nodului de cravata, si intr-un final s-a ajuns la un compromis; multumirile de rigoare pentru ajutor. Am avut un sentiment destul de ciudat, pentru ca noua mea tunsoare a fost privita cu o oarecare dezamagire de catre ei… UPDATE: mi-am tras cea mai scurta tunsoare din ultimii 6 ani :))
Nunta! pai nunta a fost una super cool. Fara lautari sau alte chestii traditionale (cel putin asa e acasa, in Moldova). Afterhours a fost si mai cool unde ACDC, Guns’ si alte formatii grele m-au facut sa uit port pantofi dupa 3 ani de zile. Concluzia este ca exista si nunti placute iar de la mine pt. Alex si Sabina : Casa de piatra !
… si sper ca Alex sa aiba voie sa mai mearga la tenis in weekend sau sa ramana peste program la o joaca / praji / bere. 
Cred ca a 2-a oara nu mai ezit sa pun costumu’ pe mine… si asta pentru ca am avut numai pareri bune visavis de tinuta “in xx ace”. O fi de la varsta… pff, ma si vad in cativa ani la costum zi de zi… si apoi vine sf. lumii.
Astazi dupa ce am facut ochi (mult dupa masa), am iesit pe lacul morii cu o prietena. Am ramas totusi cu o dilema: cand si de ce se fac destainuiri, si cat de profunde sunt acestea! E un topic de post nou, unde ar trebui sa ma bag in chestii psihologice pe care inca nu le stiu/stapanesc; daca ajung la vreo concluzie dau cu “publish”.
Si daca tot ma plangeam ca am jucarie noua, dar nu stiu inca daca merge sau nu… am avut niste tentative de a face poze in acest weekend.
Pot sa zic ca 70-200 4L non-is este o lentila cool. In primul rand este usoara, si chiar conteaza… ar fi ciudat sa fiu impins la sala pentru ca nu pot sta cu aparatul foto in mana cateva ore. Chiar daca este F4, o consider suficient de rapida in conditii bune de lumina, suficient cat sa o folosesti chiar si in sport. Insa odata cu lasarea serii… chiar daca urci iso in limita bunului simt si tragi cu diafragma deschisa la maxim, totusi exista diferente unde probabil varianta IS ar fi mers mai bine, iar cea 2.8 IS ar fi fost bijuterie.
Daca vine vorba de portrete, lentila s-a dovedit super cool si extrem de sharp. In 70-130 mm chiar F4, fotografiile ies impecabil; tocmai o sa renunt la portrete cu 50mm pe lumina acceptabila…
Lentila are 67mm, si am avut filtru uv si de polarizare de pe tamronu’ 17-50… aici eu ii dau un plus; e posibil ca cineva care are tot “arsenalul” pe 77 sa isi reinoiasca setul de filtre.
O sa revin in cateva luni cu un review detaliat si exemple la fiecare afirmatie pro / contra.
Pret bun, numai 700 g, destul de rapida, este L, foarte sharp… chiar din 4, filtre pe care le aveam, focus foarte rapid – USM; pentru mine s-a potrivit.
Acum nu trebuie nici sa ma bat cu pumnul in piept ca asta am vrut de o viata si acum am; sa fiu sincer nu am avut bani mai multi, si chiar daca puteam sa fac rost de ei… cred ca ar fi fost nesimtire sa-mi iau ceva gen 2.8 IS, asta in postura in care am deja un inceput de gear foto prea bun – relativ la experienta/tehnica mea. Ill imi zicea ca mai intai trebe’ sa stiu sa fac poze si sa folosesc ceea ce am… si dreptate avea.
Si ca sa fac o paranteza, e ca si cum as luat primele lectii de zbor si a 2-a zi mi-as luat elicopter ca d’oh… imi place sa zbor. Din pacate am acest viciu, intr-o stare controlabila ce-i drept. Mai exact imi plac “jucariile”; totul se trage din copilarie… daca aveam toate jucariile pe care le voiam probabil as fi fost deja saturat si acum as fi acordat mai multa atentie la o parte foarte importanta: “chiar am nevoie de asta?”. In legatura cu forma acuta a acestei boli, regretatul Heath Ledger avea o replica interesanta in filmul Dark Knight: “I’m Like A Dog Chasing Cars! I Wouldn’t Know What To Do If I Caught One!”.
Mai jos sunt niste foto la tenis si cateva de pe lacul Morii inainte si dupa lasarea serii… am incercat sa iau niste peisaje crepusculare in 70 insa am cam esuat, si asta pentru ca inca nu am “the force”, sunt sigur sper ca dupa cateva experimente o sa fie mai bine.
. Drept urmare ma bag sa lenevesc putin, un muvie si o barfa cu jack.
