Ma grabesc sa…

De mic am fost catalogat da padre  ca fiind “rapezit”; nu l-am crezut! cum nu cred nici in ziua de azi multe pe care le tot zice. Dar acolo undeva… exista si un sambure de adevar.

Deci nu stiu sa astept… exista un curs al tuturor lucrurilor pe lumea aceasta iar viata se rezuma in general la o conditionala simpla: daca da, X … altfel Y. Si aleg zi de zi ce sa fac si ce nu… fara sa iau insa in calcul pe X sau pe Y; si asta pentru ca ma grabesc.

Deci in primul rand m-am grabit sa ma maturizez, din dorinta de libertatate totala/din necesitate … insa am sarit peste cativa ani, pe care incerc sa-i recuperez. Incerc sa fac pe copilu’, ma alint, ma prostesc, incerc sa-mi iau tot felul de jucarii… insa pe cine mint? chiar nu stiu! Pentru ca activitatile care imi iau cel mai mult timp din viata par sa fie munca, apoi somnul… si imi raman undeva la 4-6 ore / zi sa fac ceva pentru mine, ceva ce-mi place in mod deosebit.

Ma grabesc sa scap de scoala; exista o ordine… invatam, apoi punem in practica. Tot respectul pentru cei care iubesc scoala si se tin de ea; chiar si intr-un sistem educational de … mediocru, daca vrei sa inveti si incerci destul de mult sa faci ceva… reusesti. Apoi o sa fie o viata intreaga in fata, in care o sa muncesti! (a nu se intelege gresit, sa nu inveti, sa nu muncesti, sa nu ai macar un hobby, sa nu faci nimic pt. tine… da chiar nimic; mai bine iti dai un glonte in cap si ceri un loc la Belu’ )

Ma grabesc sa judec; si stiu ca este urat… pentru ca nici mie nu-mi place sa fiu catalogat din prima; adica stai! Ce mie nu-mi place… aplic cu placere cand vine vorba de altii! cam imoral.

Ma grabesc la cumparaturi… exact ca un copil ce se tine de manuta mamii si vede ceva shiny… se pune in fund si nu pleaca pana nu… “vreau aia.”… cam asa sunt si eu uneori; desigur, in limita impusa de buget. Dar ma declar un cumparator al lucrurilor Non – necesare; nu zic ca fac achizitii proaste… insa nu am nevoie de ele tot timpul. Nu tin minte de unde/cum am ajuns la acest memo: “Nu conteaza sa ai tot ce vrei ci sa vrei ceea ce ai”… nu e original si nici in forma pe care am citit-o/auzit-o,  insa ideea ramane aceeasi.

Ma grabesc sa imi dau cu parerea… cu voce tare. In general e bine sa spui sincer ce gandesti… dar in general; in functie de atmosfera/companie… ar fi placut sa fiu mai cizelat.

Si iarasi ma grabesc la glume proaste; simplu fapt ca sunt adeptul unui umor mai ciudat… daca vad ca primele 2 “glumite” nu au prins… ar fi cazul sa uit de basme pentru ca a 3-a NU va fi cu noroc. Si ca paranteza, nu cred in numere magice gen a 3,7,9 – a oara merge sigur; faptul ca reusesti nu este decat dovada ca la fiecare esec ai invatat ceva… si intr-un final ai reusit.

Ma grabesc cand mananc; deci asta e culmea… si apoi indraznesc si sa ma plang ca valeleeleleleu, stomacu’

Si le zic pe toate acum… pentru ca si saptamana aceasta m-am grabit in a zice unele chestii si am incercat sa accelerez unele fenomene. Toate la timpul lor… insa asta o zic acum, dupa ce multe fapte au fost consumate. Si daca as fi numai eu, cel care isi ia suturi din reactiunea actiunilor instante pe care le fac… insa de multe ori “poluez” si lumea din jurul meu prin aceasta instabilitate.

Ce usor este sa fii zen dupa ce ploaia a trecut… dar daca maine ploua iar ce faci ? Ramai zen ? Sau iarasi actionezi dupa insticte si astepti soarele pentru a analiza ca pe vreme plumburie ti-ai pierdut luciditatea pentru a nush cata oara…