M-am nascut chitarist! Aschia mai sare departe de trunchi…

Aschia sare sau nu departe de trunchi ?

Intr-un post mai vechi spuneam ca..

“…ma trag in jos pisicile. Da, am zis-o! Si o sa-mi iau multe oale in cap, insa am motivele mele sa nu fiu iubitor de pisici. Pe scurt, fie ca mi-a fost iubita, sau mie frate, sau sunt cativa tovarasi(mai multi), ba bunici, unchi si matuse ba chiar si la servici! Peste tot am dat numai de pisici, si mi-a cam ajuns!”

Dar nu sunt doar pisicile care m-au inconjurat de-a lungul timpului fara sa am vreo tangenta cu ele. Sunt deceptia familiei in ceea ce priveste muzica… adica stiu sa cant la tastatura si doar atat.

Ce-am patit de scriu despre muzica la ora asta? Pai tocamai rasfoiam pozele de la TSK de weekendul asta. A fost geeks party, sau cel putin asa am incercat. Ne-am adunat la o sesiune de coding unde gazda urma sa-mi desluseasca mie si lui Vladootz niste “avioane” in JavaScript. Si deci ne adunam tustrei cu scopuri nobile… insa socoteala de-acasa nu prea se potriveste cu cea de la piata!

Timpul s-a consumat intre pizza cu bere, apoi narghilea cu tuica si iarasi bere. Coding session a fost inlocuit cu gaming party, de dragul copilariei am instalat Age of Emipres 2 si ne-am prostit cateva meciuri. Nu ma plang pe acest domeniu, apoi un Atomic Bomberman… sa fie si mai interesant si asta a fost… ca rasarea soarele.

Insa printre toate a existat si o sesiune de Guitar Hero… nu Nintedo ci adevarata. Se pare ca Razvan are multe pasiuni ascunse si in debara i-a incaput si o chitara electrica cu o statie simpatica. Fiecare si-a incercat norocul, nimeni nu a fost prea breaz… si defapt aici vroiam sa ajung.

Tata a fost basist intr-o formatie… si m-am nascut in casa cu 3 chitari acustice si una bass + statie. Prin ’92-’93 cand am inceput sa inteleg ce se intampla in jurul meu ( nu ca acu’ as intege ) am dat si de intrumentele cu pricina. Si am inceput sa “cant” de pe la vreo 5-6 ani… si cantam atat de bine de sareau corzile in toate partile. Cea mai naspa a sarit odata peste ochi la un tovaras din copilarie. In fine, erau momentele alea iarna, cand la gura sobii se scoteau “caietelele cu cantece” iar padre intr-un cantec o tinea ore in sir.  Frumoase vremi, interesante amintiri…

Deci eu n-aveam o treaba cu obiecu’ cu corzi, dar partea buna ca nici fratimiu. Soarta a facut ca fratelo sa plece prin a 8-a la brasov si sa ramana acolo vreo 10 ani. O vreme ne-am auzit mai rar, iar cand am inceput sa ne auzim mai des… ding, si-a luat si el 2 chitari si se descurca destul de bine!

In liceu, in banca din spate stateau Red si Tsk. Octav (red) si-a tras si el chitara printr-a 12-a si pot sa zic ca pe final o zdranganea destul de bine. Tsk… am vorbit de el mai sus… si el are acum chitara dar inca mai lucreaza la zdranganeala…

La facultate cand am ajuns mi-a picat din cer un coleg de camera… ghici ? chitarist! Dar din ala bun… Cornel, el era castigator a nush cate concursuri de chitara+voce. Am zis ca e sansa mea, insa n-a fost. E drept il ascultam cantand, ieseam seara pe holul caminului in gashk: cateva peturi de bere, cornel canta iar restu vocalizam ( tipam defapt). Ce-i drept cu toate ca am o atentie distributiva se pare ca singurul lucru pe care l-am invatat e sa nu amestec bauturile ca e jale.

Tot la facultate, dintr-o grupa paralela, un prieten nou a venit cu chitara. O avea de doar o saptamana si era praf, nici griful in mana nu stia sa-l tina, insa avea vointa. Atunci am decis cu inca o colega de la grupa respectiva ca vom merge si noi la un curs de chitara. Ea a mers… omu in cauza canta acu de rupe…

Revenind in zilele noastre, mai exact la Tsk acasa; am incercat sa cant ceva si mi-am amintit doar 2 melodii, pe care cu greu le-am legat. Vine si intrebarea… daca eu nu cant la chitara, de unde le stiam?

Acum sa spun adevarul: Am incercat sa cant… pe la vreo 10 ani dar nu-mi ajungea mana sa cuprind griful. Si mi-am zis ca o las pe mai incolo… printr-a 8-a a fost alta tentativa cand scartaiam ceva… dar am facut bataturi la dejte si m-am enervat. M-am desteptat printr-a 12-a cand in vacanta de craciun am zis sus si tare ca voi revolutiona muzica… saraca tovarasa din acea vreme… tin minte ca i-am cantat vreo 2-3 melodii si apoi o colinda si mi-a zis sa ma las; si m-am lasat. Am persistat in vara cand ajuns la admitere la Brasov am stat la fratelo vreo 2 sapt. Singurul lucru interesat din toata casa era chitara… insa dupa cateva incercari prietena lui mi-a zis ca o zgarai rau pe creier, si n-am o treaba nici cu dexteritatea… si nici vocal; defapt mi-a zis si fratimiu dar ziceam ca face glume proaste si se teme sa nu ajung mai bun ca el. Ei n-am ajuns.

Cand multi si-ar fi vandut pisica sa faca rost de o chitara… eu le-am avut peste tot, insa le-am ignorat; si sincer imi pare rau… ar fi fost frumos sa chiulesc de la ore ca sa cant pe malul Bahluilui ( tineretea lui padre… in Iasi daca nu era la scoala atunci acolo era ) . Eu am ales sa fug la DeMuerte sa bag un warcraft cu gashk mea de tovarasi, sau sa dorm, sau sa ies la o bere… sau orice alceva.

In concluzie… aschia sare uneori foarte departe de trunchi… si poate acesta e unul din putinele chestii pe care mi-ar fi placut sa le mostenesc… chiar mi-a fi placut!

Momente imortalizate de Tsk cu 50mmu’ and 18-55 …