Just another home trip

Am vrut acasa, acasa am primit

Saptamana trecuta am fost acasuca la Neamt. A fost o aventura ( da zik aventura ) destul de interesanta. Dar unde a inceput ? Pai padre, omul de le stie pe toate ma sfatuieste sa merg cu trenul prin Pascani… acum trebuie sa recunosc sunt foarte rare momentele in care il ascult, insa mi-a suras ideea; am luat trenuletzu’ din bucuresti.

Am ajuns in jur de ora 20 in Pascani… scartaiam din toate oasele, am adormit stramb in tren, iar cum la noi scaunele sunt si ele foarte confortabile m-am facut cu o forma fizica de invidiat ( NOT ) .  In gara intreb de tren / autobuz spre Tg. Neamt… iar un angajat CFR ma directioneaza spre autogara Pascani. Se pare ca acel orasel mic si simpatic a fost bombardat in ultimul timp; autogara era “terminata” , becuri sparte … si de asemenea era inchisa. Probabil la ora 8 nu mai circula busuri prin zona.

Am fost nevoit sa merg la ocazie… tremurat vreo 40 min la iesire de Pascani… am gasit ocazie pana la jumatea drumului… si astfel m-am procopsit in mijlocul campului la Cristesti… camp deschis, intuneric, frig… si o iau de la capat ca si la Pascani; w8ing for a car, inca vreo 40 min … si opreste cineva si ma ia pana in Tg. Neamt. Ajung acasa! teoretic eu ma duc acasa sa “ma relaxez” … deconectez de IT si Bucuresti si sa ma “incarc” cu ceva energie; hm… ciudat, deseori vin de 2x mai obosit decat eram la plecare.

Acasa aceeasi bunici care imi lumineaza venirile in zona… bolnavi, batrani si totusi veseli; si daca nu veseli, macar incearca. Vin rar acasa iar ei strang tot timpul din dinti sa para sanatosi, plini de viata… nu cumva sa-mi fac griji prea mult pt. ei. Ei sunt parintii mei…

La polul opus taicamiu, acelasi ( acelasi nu e bine aici ) … simpatic in felul sau, cere tigari… imi umple capul cu toate problemele pe care le are el ( pe care singur si le-a facut ) … dar sunt rece, foarte rece. Nimic nu mai misca acum; il accept asa cum e, tin la el… dar exista o limita creeata de mine, dar premeditata de actiunile lui.

Acasa m-am vazut ca de obicei cu Damian si Draga Popa prieteni buni, poate chiar mentori ascunsi; facem schimb de povestiri din ultimele luni in care nu ne-am mai auzit Cu Draga am avut cateva portii de ras sanatos, nush dc. dar tot ce povestesc eu pare o gluma uneori, cu damian am mers la un mic photo session pe la casa strabunicului unde am tras printre ultimele fotografii cu D40 ( update GOT my Canon 40D, dar nu am avut timp sa-l testez, o sa scriu despre cat de curand ) .

Dar intotdeauna intoarcerile sunt cele mai interesante. Plec de data asta prin Piatra Neamt ma vad cu “sormea” Petro ( o colega de liceu, ne-am inteles ca fratii in acele vremuri ) … apoi episod interesant m-am vazut cu Ioana, prima mea dragoste mai incinsa… ani de liceu. Aici am de punctat mai multe, insa sa ma rezum: eram oare nebun in acea vreme ? Probabil da, cred ca marea greseala erau aspiratiile gresite din acea vreme insa orice eveniment pozitiv / negativ din acea vreme se pare ca a generat ulterior actiuni pozitive, o lectie predata in afara scolii.

Cel mai interesant eveniment a fost la Bacau, asa ca daca ti se pare ca am scris prea mult… citeste doar bucatica asta :

Am luat trenul Piatra Neamt – Bucuresti, cu schimbare de tren in Bacau. O ruta obisnuita, am mai facut acest drum de cateva ori. Bacauuuu, in oras frumos, cu o gara pe masura; proaspat renovata, curat, panouri mari electronice cu afisarea trenurilor care vin / pleaca… si a celor care stationeaza deja pe la peroane. Urma sa astept 40 min ( am ajuns Bacau 18 … aveam InterCity la 18.42 ) . Iau ceva de citit si ma asez frumos pe scaun, fara sa scap din ochi panoul care era undeva la 4-5 m de mine. Trenul urma sa traga la 18.40, dar zic sa fiu pe peron mai degraba la 18.35 ies sa-mi astept legatura. Peronul 2, si intreb un impegat ca sa fiu sigur : “La aceasta linie trage IC de Bucuresti, nu ? ” … la care primesc raspuns ca “a tras”, e trenul care se vede in zare ( plecase ), dar nici-o problema: mai am un tren la ora 1.30 ( peste vreo 7 ore ) la aceeasi linie.

Mi se taie filmu’ ,ceva era pudred la mijloc; ma gandsc ca face glume cu mine… si intreb pe alcineva care GHICI ? “IC de Bucuresti tocmai a plecat de 1 min “.

Ma intorc in gara, 18.38… conform panoului trenul meu urma sa traga in gara in aproxomativ 2 min. Dadea cu virgula, sincer… se face si 40… si bingo… trenuletul meu sclipocea pe panou ca fiind tras la linia 2; ies afara rpd, in speranta ca cei 2 cfristi de pe peron o tineau in glume proasta. Liniste… pustietate, 0 trenuri afara, 0.

M-am dus la un ghiseu de bilete unde am avut parte de un functionar public excelent, o tanti pe la vreo 50ani + imi zice ca toate panourile din gara Bacau sunt in urma cu 7 min… si ca au mai existat cazuri de genu in ultima saptamana, dar nimeni n-a miscat un deget sa faca ceva in priviinta aceasta, desi problema era deja sesizata. Imi spune ca exista un caiet de plangere pe care trebuie sa cer… si ar fi bine sa fac macar eu ceva scandal… eu nu castig nimic; poate poate se rezolva ceva pe viitor, si altii nu o sa mai sufere.

Scandal, un sef de gara cu care ma cert; un om dificil, batut in cap. Imi este anulat biletul si primesc GRATUIT urmatoarea cursa de la 1.30… am depus plangere am lasat date de contact pt. a fi ulterior contactat. Nimic… un simplu telefon pt. scuze si o confirmare ca problema a fost remediata ar fi fost destul. A trecut deci o saptamana si repet NIMIC. Probabil au mai existat cativa calatori de luni pana azi care au pierdut trenul din cauza panourilor magice… sansa mari sa fie cu 8 -10 min in urma acum. Tind sa cred ca mai degreaba situatia se agraveaza… decat sa fie remediata. Asa e la noi, in Romania. Nu ma intelegeti gresit, avem oameni fff buni insa multi stau acasa sau lucreaza in domenii in care nu vor… deoarece multe locuri de munca sunt decise de pile / bani… iar multi care obtin aceste posturi sunt caracterizati prin  ipocrizie / prostie .

Norocos sunt, in ciuda evenimentelor relatate… am sunat in prieten, Adrian, care locuieste acum in Bacau  si am avut unde sa stau cele 7 ore. Multumesc! Tin sa precizez ca nu m-am mai auzit cu el de foarte mult timp, se pare ca am apelat la nevoie si a fost acolo. Rusine mie, o bila alba pt. Adrian si Alina ( sotia ) care m-au suportat ceva ore si m-au doftoricit un pic. De asemenea Adrian mi-a recomandat FarCry2… joc pe care l-am testat astanoapte si despre care o sa fac probabil un review in cazul in care o sa-l termin, inca o bila alba : joc bun.

Am vrut acasa, acasa am primit . M-am facut cu 1000 de draci, o raceala “sanatoasa” si o dereglare a metabolismuli… am sarit peste somn, am ratat o lucrare la dentist, am mers la servici…  raceala + oboseala s-au facut simtite toata saptamana. Desigur, daca e sa pun in balanta… simplu fapt ca mi-am vazut bunicii a valorat mult peste, deci am iesit in castig pana la urma… dar putea fi altfel, putea fi perfect.