It’s my birthday ! Wishlist ?

Hehe, si a mai trecut un an… acum as putea sa vin cu diverse povesti, chestii… dar mi-e lene. Deci o sa fiu scurt si la obiect ( de obicei o balaresc mult… poate mai scriu ceva mai tarziu ). Vineri fac 21 anisori, iar cu ocazia asta, sambata seara pe la 11 ne vedem in R2, regie.

Acum o probema destul de funny, ill si-a facut un wishlist luna trecuta, si de ziua lui s-a intamplat ceva funny. Un produs de pe wishlist a fost triplat… din comunicare defectuasa intre invitati ( stie ea Lex ) …

Sincer, sunt o gramada de lucruri pe care mi le doresc, insa pentru a evita orice ezitare… nu cer nimic special de la voi, sunt chestii pe care le doresc de la mine

Aveti libera initiativa; fiti creativi… iar daca duceti lipsa de creativitate ziceti pas lejer, si eu am zis de foarte multe ori. Important e sa ciocnim o bere, sa simt ca este ziua mea ( am primit un coment mai urat, pe care l-am ignorat, deci rectific: vila in primaverii … de preferabil pe langa terenurile BCR, un Porche Cayman S… deci S, nu alte balarii; va rog frumos, deci insisit: la fel de important ca cele 2 sus mentionate… imi doresc si o cheta de la voi pt. benzina, asigurare si alte cheltuili . Thx )

Hug >:D<

…

Am promis mai sus ca o sa revin cu povesti . Am 21 de ani !!! O sa ma retrag in curand, maine e o zi grea… voi merge sa fac fotografii pe la “Campionatul National Individual de Seniori” , campionat de tenis; am fost invitat de catre Ovidiu Popescu ( antrenor la clubul de tenis Olimpia ) . Apoi la servici unde dupa ce vom avea testarea de vineri ( la ceea ce am facut in sapt. curenta ) probabil ca vom bea, in cinstea mea. Planuiesc dupa un raid pe la facultate si apoi home. Dar stai! E ziua mea WTF, ce e cu programul asta atat de incarcat ? Ziua mea se muta pe 11, sambata… pt. ca e weekend, si va prinde bine la toti

Cum a fost anul 21 din viata mea? Nu am facut nimic extraordinar… dar nici nu am incercat. Totul a inceput intr-o seara ca aceasta cand m-am mutat cu Ionutz Bostan in P12, Regie. O mutare normala ca in ultimii 2 ani… si pe cat de sumbru suna gongul de 20 ani, sa zicem ca am avut noroc. Eram racit, fara bani… si pierdut parca in spatiu. Oricate am fi avut noi de impartit vreun an de zile, atunci mi-a dat bani imprumut si am tras un chefuletz in R2, acelasi loc pe unde o sa trec si maine seara. Sa zicem ca am invatat amandoi multe insa cand vine vorba de seriozitate… el a fost punctul forte. Primele luni au fost asa… la caterink, eu faceam glume ( 80% proaste ) pe tema lui si a Mihaelei… dar in timp ne-am obisnuit! La urma urmei el e cel norocos pt. ca o are langa el.

Au asteptat saracii cu sufletul la gura sa ma indragostesc si eu lulea… sa-mi intoarca primele luni; nu au reusit. Yeeeehhhh, or damn… Au existat cateva tentative de-a lungul anului insa nici nu m-am straduit prea mult. Sa zicem ca ce puteam avea nu am vrut iar ce am vrut nu mi-a fost dat sa am Si cam asa a fost capitolul luv … sa fiu sincer, am fost lovit odata TARE. Nu zic de cine si cum, nu m-a tinut foarte mult… insa putea sa fie grav. Avea potential in a ma linisti un pic; But here I am , ha ha… same ‘Jama !

Insa nu asta a fost problema anului; am incercat sa ma cunosc, sa aflu dc gandesc, cum gandesc, daca gandesk… din pacate NU am aflat si nici nu prea m-am schimbat. Mai incercam odata am inca un an la dispozitie, si apoi inca unul…

Ulterior ( in vara ) am vazut ca exista persoane mai incapatanate decat mine si Ion ( Noxx ), insa nu am avut timp prea mult sa ne expunem parerile, am stat doar 2 luni cu el in camera. Undeva acolo, el a fost opusul lui Ion, ceea ce era FUN, insa… parca prea de tot… undeva la mijloc e mai bine.

Dar sa o luam cronologic: am dus-o asa cum am vrut, am lasat facultatea la locul ei ( sta bine acolo ) … dar nici nu am reusit sa fac ceva bun. Am indraznit sa visez la multe, dar sa nu fac nimic. Colaboram pe proiect cu firma la care lucrez acum. Insa lejeritatea si-a spus cuvantul; am muncit cand am vrut, cum am vrut… daca am vrut.

Prin iarna am testat “un pik” WoW, vreo luna si ceva… suficient cat sa frek nopti la rand facand NIMIK. Grozava perioada! Nu pot sa zic ca nu socializam si nu ieseam… insa am lasat o bukta serviciul si facultatea. Cei de la servici stiau ca sunt la facultate… cei de la facultate cum ca lucrez iar eu nu faceam nimic. Prima sesiune a fost jalnica, tinzand spre 0, insa nu m-am speriat… dc ? Toate vin si trec, nu ai dc sa te oftici prea mult pt. anumite chestii. Am revenit la wow in vara si vreau sa zic ca m-am curatit… am jucat cateva ore intr-o luna intreaga ( cam cat jukm in iarna 1-2 zile ) … deci DA, un pas inainte.

Dupa sesiunea din iarna, cand am iesit chel de bani, cu facultatea in plop si un pic rupt de viata… am luat atitudine. Am inceput sa invat JavaScript ( m-a tinut 1 sapt ) … am reinceput sa lucrez. Au venit cateva proiecte, chestii… mi-am schimbat PC insa nimic nou… pana la DSLR.

Mereu am simtit ca imi place fotografia, insa cu un N73 nu puteam sa fac prea multe. Astfel, am reusit sa-mi iau un DSLR… un Nikon D40 . Zi cu zi, am descoperit ca-mi place fotografia, doar ca mai am multe de invatat. In iunie am inceput un proiect , PhotoWalking… fondat de iLL. Sa zicem ca ne strangem cativa amatori de foto, si eXperimentam. Ne plimbam si facem fotografii, dezbatem divese chestii… e fain. Ce e cool, noi nu vedem umbre atotputernice ascunse in reflexia nush care… suntem simpli, si invatam impreuna. Ceea ce e si mai interesant, nucleul PhotoWalk suntem vreo 5-6 omuleti care am devenit chiar prieteni buni ( cel putin asa imi place sa cred ) … si aici a fost o bila alba pt. anul in curs. In curand voi trece la Nikon D80 + 2 lentile in F2.8 … dar pe rand; macar acum stiu ce vreau… defapt stiu ce imi trebuie.

Incepusem sa merg si la sala… sa “trag de fiare” ; ciudat… ajungeam sa ma uit in oglinda sa vad daca am mai crescut. E un gest involuntar pe care il face aproape orice practicant al sportului in cauza, obicei pe care il criticam la altii. Ei… am renuntat intr-un final, nu ma prea potriveam profilului. Mai nou am primit de la servici o racheta cadou, si am in plan sa invatz tenis de camp, nush daca o sa reusesc.. o sa va anunt.

Era sa uit, in primavara mi-am facut si blog; sunt cam lenes… insa e destul de interesant… si nu e geeks only, cum se vede din afara.

Anul acesta am trecut la job full time. Ingrozitor, sincer… prima luna a fost teribila. Eu, care lucram cand/ cum / dak vroiam… am vazut ca nu e asa de usor sa ai Full. Parca il intelegeam pe Ion cand venea de la servici frant… si nu avea chef de glumele mele bune ( multe naspa, zic acum ) .

A fost soc, e o schimbare sa incepi sa-ti dai seama ca trebuie sa lucrezi, ca trebuie macar 8 ore pe zi sa fii cu capul pe umeri. Mi-am dat seama ca ajungi sa-ti faci prieteni la servici… ceea ce e bine si rau… totul se schimba.

Insa sunt 2 chestii pe care le-am lasat la sfarsit. Nu stiu acum ce e mai important, dar ambele au avut impact destul de puternic asupra mea.

Fie… facultate… am fost convins de cei de la servici sa incerc sa fac ceva mai mult, macar sa vreau. Si am vrut, nu dau 2 lei pe facultatea asta… insa am ajuns sa inteleg ca va conta candva o diploma acolo. In vara am avut astfel 2 sapt examene… destul de des. Perioada tragica… examen – servici si tot asa… insa da, sunt anul 3 si pt. mine e ceva. Mai mult, cel mai bun tovaras de facultate care era pe aceeasi panta cu mine… a trecut. La el au fost emotii un pik mai mari, insa SINCER ma bucur ca am ramas in aceeasi grupa.

Oki, Big Bang… m-am mutat. Nu in alt camin… in chirie, cu un coleg de servici. Stiti… acum vreo 6 ani, ma cazam in camin in Piatra Neamt. Se pare ca incet incet, caminul a devenit o parte din me… si eu o piesa a caminului. Si uite asa a trecut tot liceul, si au trecut si primii 2 ani de buc. Home  =era= Camin 4 me… pur si simplu asa a fost. Acum ce sa zic… e mai fain si mai urat, dar e un pas inainte pe care fie azi, fie maine… tot urma sa il fac. Imi lipsesc foarte multe, cum ziceam caminul e camin… insa m-am obisnuit, si imi place si asa.

De la colegi de camera / de palier / de camine … am ramas cu colegii de servici si Vlad, coleg de servici si chirie. Acum tot stresul pe care il imparteam la atat amar de lume… se duce in cativa; nu-i de mirare ca intre bau bau si me… l-ar alege pe bau bau. Macar ala tace din gura but that’s me, si nu ma schimb ( ziceam acum 1 an… foarte serios, asa am si inceput sa scriu )… se pare ca totusi m-am mai schimbat; hm… acum nu mai zic nimic, sunt deschis la orice

In rest multe si marunte… dar multe! Oricum daca  citesti aici… deja esti plictisit! Cum ar fi daca as mai scrie vreo 10 pagini ?

? Ce vreau de la noul an ? Pai se pare ca m-am decis, am inceput sa lucrez la dantura ( nush daca o sa merg pana la  capat ). Vreau un D80 + 2-3 obiective  mai interesante. Vreau sa-mi iau cat mai multe examene, sa invatz tenis, sa merg in Egipt ( am fost ff aproape anul asta, zicem pas… incercam la anul. Subnota: Aschia mai sare departe de trunchi ) .

Vreau sa vreau mai mult, si sa scot mai mult din mine. Se poate, doar daca vreau cu adevarat. Vreau sa ma schimb… si totusi sa raman copil, sa fiu un copil schimbat fara tendinte prea grave de maturizare. Si acum imi amintesc de o poezie din generala… ”

Cand vad pe maidane copiii zburdand,

Sarind si tipand sau razand ca nebunii,

Ma prinde-o tristete adanca si-o mila

De cel care-am fost altadata-copilul.

Din pacate nu mai tin minte autorul, era prin clasa a 5-a… s-a predat la epitet “tristete adanca” Insa cu timpul incep sa inteleg acele versuri pe care, candva… eram fortati sa le descifram, comentam, memoram. Si inca nu sunt intelese deplin…