Implinit? nici macar pe aproape

Deci va anunt ca scriu sub influenta alcoolului; se pare ca atunci cand sunt ametit sunt mai putin grijuliu la detalii pe care le sharuiesc. Dc sunt sub influenta alcoolului? well…

Imbatabil ce sunt, ca doar sunt (oare?) m-am trezit upsidedown in seara aceasta. Am iesit cu niste tovarasi la o discoteca, insa neplanuit, rand pe rand am avut diverse trairi.

Intai m-am revazut cu unii colegi de generala, care isi continua intinerariul in acelasi mediu in care s-au nascut; superior, cum am tendinta de a ma crede uneori… i-am luat la intrebari. Trist si totusi bucuros ca am ales o anumita cale si mi-am deschis mintea spre unele lucruri… imi creste moralul.

Ma vad apoi cu Savin, un fost coleg de liceu / banca / camin (4 ani). Dupa liceu a plecat in Italia si a inceput sa-mi insire teoria banului si a “imi bag P in ea de romania”, era muci; iarasi ma simt diferit, sunt bucuros ca fac ceea ce fac… chiar daca uneori nu fac nimic. Ma bucur ca il vad si dupa cateva minute ii mai sare betia si incepem sa vb. mai serios (in limita in care se poate discuta serios); ma despart de el cu zambetul pe buze, bucuros ca l-am revazut si ca este bine.

Ei si de ce am baut? Intamplarea face sa fi fost in aceeasi incapere cu “o iubire” mai veche si lunga. Adica chiar nu putea fi perfect

O observ si totusi cu o oarecare nesimtire si cu speranta ca ea nu m-a vazut: nu o salut; ma las nevazut si imi continui discutia cu tovarasii mei dragi. Oops… vine ea si ma saluta, chiar de 2x. Ma duc si stau putin de vorba cu ea, e singura… singur sunt si eu. Si ce fac? Pai apar optiuni:

1. ii spun ca e draguta, ca s-a schimbat mult si fortez nota, profitand de faptul ca e singura.
2. ma port misogin cu ea, ca doar asa m-am invatat si-mi sta de minune. Arat o oarecare lipsa de repsect fata de ea, bucuros ca am trecut peste.
3. evit oricare din situatiile de mai sus, si mai comand o sticla de vin.

…  si au mai venit 2 sticle de vin. E ciudat, sunt dezamagit. Oricare din versiunile 1-2 ar fi dovedit mai multa maturitate, dar am ales sa ignor. Sa ma fi speriat faptul ca ea invata acum in Bucuresti, ca daca as pulsa putin… ar putea fi mai mult decat 2-3 zile de sms si cuvinte sweet, chestia ar putea continua si mi-ar strica reputatia… m-ar putea schimba.

Dar v-am spus ca mi-au fost dati papucii acum 3 ani? Deci undeva acolo… am ramas neimplinit; puteam sa am parte de un vis frumos pe care l-am avut ceva saptamani dupa ce am fost ignorat… sau puteam sa ma razbun macar; sa ma pacalesc si macar la final sa zic ca a fost totul o gluma si ca am vrut sa-mi iau revansa.

Sunt dezamagit! Am fost speriat de faptul ca sunt sanse ca sa se intample ceva… ca bula sigura in care traiesc ar putea fi scuturata. Voi reflecata la chestia asta; poate o voi sterge dimineata.

E atat de usor sa fii ala rau, de neatins… oricat de proasta ar fi o situatie, iesi cu bine pentru ca nu iti pasa ce crede lumea despre tine.

Mi-e frica sa schimb ceva, atat timp cat consider ca totul e bine.

Am fost un nenorocit; partea mai naspa este ca ajuns acasa si incep sa ma trezesc. Oare chiar vreau sa dau publish la asa ceva? 1 sec, recitesc.

Validez, ca doar scriu ce traiesc, nu scriu ce vreti voi sa cititi (ce as vrea eu ca voi sa cititi)!

Hic!