Si cum vorbeam de vreme si de ninsori… mi-a trimis Damian niste foto de acasa.

Narnia?

Adevarul este ca m-au cam bantuit extraterestrii… iar dupa lupte demne de cartile SF am vrut sa scriu repede; ghinion… mi-a inghetat cablu de la net; UPC… ce sa le ceri. Am mai jos si dovada; e fresh. Acum scriu de la un wireless pe care l-am prins pe langa o cafenea; as intra inauntru, dar inca nu sunt sigur ca am castigat batalia cu verzaciunile de mai sus… mi-e ca au mai ramas si inca ma cauta…

Trecand peste chestii colorate, am hibernat; si exact acesta este cuvantul cautat: hibernat.

Am avut parte de diverse in ultimele 3-4 saptamani; chestii despre care as fi vrut sa scriu… dar nu pot sa scriu despre anumite subiecte, daca resp. subiecte vegheaza asupra blogului :)) Ti-am zis ca sunt urmarit?

As mai avea cel putin 2 povestiri penibile, tipice; dar cred ca am inceput sa mai cenzurez! (up).

Dar uite, pot sa vorbesc despre procesul de hibernare; asta e banal si public. Se ia ceva munca, se aduna cu cate o fuga pe la facultate; se presara seara “niste” lucra/joaca la PC; totul se clateste cu un somn lung. A 2-a zi se ia de la capat… doar ca inceputul zilei variaza, in functie de finalul zilei anterioare.

Aaa, si m-am trezit nu demult cu mana paralizata; am dormit cu ea sub mine… suficient cat sa ma doara cateva zile; si am mai visat ca mi-au cazut dintii… de cateva ori; dezamagirea nu ar fi fost ca au picat… ci de ce m-am chinuit sa-i mai indrept… daca ei tot picau?

Cheers,

Bogdan

Am incercat sa-l vad la IMAX dar se pare ca nu exista sanse in viitorul apropiat; sala este pur si simplu plina pentru urmatoarele 2 saptamani, ici si colo, pe laterale sau in fata… mai gasesti cate un loc peste vreo 10 zile; l-am vazut 3D la Cotroceni si o sa-l vad iarasi cand o sa prind un loc la IMAX.

Ei si? Este cel mai bun film ever, ever? Nu! normal ca nu. Povestea este fumata (ba se fac presupuneri ca storyul a fost luat de aici, sau de colo), plin de clisee… ceva ce ai vazut iar si iar in nush cate filme (bucatele).

Si totusi de unde isteria asta? De ce alearga toti in toate directiile dupa el?

Imagineaza-ti poate cea mai frumoasa femeie din lume, dimensiuni, chestii… de toate; esti sigur ca arata cel mai bine… iti trozneste cel mai frumos zambet din lume si tu ce faci?

E  buna…clar, dar hai sa-i facem un test de inteligenta, ca sa fim siguri! Chiar conteaza rezultatul? … poate daca o ai pe cap o viata, da! dar pe moment iti clateste ochii si iti zburleste parul!

*  nu cred ca la fete tine comparatia, faceti si voi substituiri cu ce vreti

Problema este simpla cu Avatar; nu-l downloadezi (mai ales CAM), ci te duci sa-l vezi  3d (ca doar asta a fost cireasa de pe tort). Pleci de la premiza ca este un film mediocru; daca atmosfera din film bate lipsa unui story mai original… atunci a fost un film bun; altfel e mai putin bun. In nici-un caz raportul nu o sa fie CEL mai bun / prost… nu cred ca are cum.

In cazul meu, fiind destul de pasionat de grafica si mici elemente care iti fura ochii… raportul grafica/story a fostul unul supraunitar… mult supra.

Ei nu am cum sa fiu obiectiv, pentru ca pe mine Avatar m-a impresionat; il vad ca fiind cel mai frumos film realizat… dpdv grafic, sunet + mici elemente de ii dau culoare. Si nu joaca nici Brad Pitt cu Angelina Jolie… sunt niste actori potriviti care totusi fac o treaba excelenta; ma indoiesc ca putem sa-l luam pe Sam Worthington si sa-l punem in locul lui Johny Deep sa joace in Arizona Dream, apoi in Piratii din Caraibe … apoi sa cante in Sweeney Tod iar la final sa-l machiem pentru Alice in Wonderland. Si totusi s-a jucat bine!

Am intrat sa scriu acest post, dupa ce am avut contact cu extremitatile; pentru inceput niste prieteni l-au vazut ca pe un film relativ prost… iar in seara asta mi s-a zis ca este cel mai bun film facut vreodata.

Mie mi-a placut foarte mult si cred ca se merita sa va duceti sa-l vedeti, sincer! Decideti singuri cate de bun/prost a fost!

Vizionare placuta!

Imbatabil ce sunt, ca doar sunt (oare?) m-am trezit upsidedown in seara aceasta. Am iesit cu niste tovarasi la o discoteca, insa neplanuit, rand pe rand am avut diverse trairi.

Intai m-am revazut cu unii colegi de generala, care isi continua intinerariul in acelasi mediu in care s-au nascut; superior, cum am tendinta de a ma crede uneori… i-am luat la intrebari. Trist si totusi bucuros ca am ales o anumita cale si mi-am deschis mintea spre unele lucruri… imi creste moralul.

Ma vad apoi cu Savin, un fost coleg de liceu / banca / camin (4 ani). Dupa liceu a plecat in Italia si a inceput sa-mi insire teoria banului si a “imi bag P in ea de romania”, era muci; iarasi ma simt diferit, sunt bucuros ca fac ceea ce fac… chiar daca uneori nu fac nimic. Ma bucur ca il vad si dupa cateva minute ii mai sare betia si incepem sa vb. mai serios (in limita in care se poate discuta serios); ma despart de el cu zambetul pe buze, bucuros ca l-am revazut si ca este bine.

Ei si de ce am baut? Intamplarea face sa fi fost in aceeasi incapere cu “o iubire” mai veche si lunga. Adica chiar nu putea fi perfect

O observ si totusi cu o oarecare nesimtire si cu speranta ca ea nu m-a vazut: nu o salut; ma las nevazut si imi continui discutia cu tovarasii mei dragi. Oops… vine ea si ma saluta, chiar de 2x. Ma duc si stau putin de vorba cu ea, e singura… singur sunt si eu. Si ce fac? Pai apar optiuni:

1. ii spun ca e draguta, ca s-a schimbat mult si fortez nota, profitand de faptul ca e singura.
2. ma port misogin cu ea, ca doar asa m-am invatat si-mi sta de minune. Arat o oarecare lipsa de repsect fata de ea, bucuros ca am trecut peste.
3. evit oricare din situatiile de mai sus, si mai comand o sticla de vin.

…  si au mai venit 2 sticle de vin. E ciudat, sunt dezamagit. Oricare din versiunile 1-2 ar fi dovedit mai multa maturitate, dar am ales sa ignor. Sa ma fi speriat faptul ca ea invata acum in Bucuresti, ca daca as pulsa putin… ar putea fi mai mult decat 2-3 zile de sms si cuvinte sweet, chestia ar putea continua si mi-ar strica reputatia… m-ar putea schimba.

Dar v-am spus ca mi-au fost dati papucii acum 3 ani? Deci undeva acolo… am ramas neimplinit; puteam sa am parte de un vis frumos pe care l-am avut ceva saptamani dupa ce am fost ignorat… sau puteam sa ma razbun macar; sa ma pacalesc si macar la final sa zic ca a fost totul o gluma si ca am vrut sa-mi iau revansa.

Sunt dezamagit! Am fost speriat de faptul ca sunt sanse ca sa se intample ceva… ca bula sigura in care traiesc ar putea fi scuturata. Voi reflecata la chestia asta; poate o voi sterge dimineata.

E atat de usor sa fii ala rau, de neatins… oricat de proasta ar fi o situatie, iesi cu bine pentru ca nu iti pasa ce crede lumea despre tine.

Mi-e frica sa schimb ceva, atat timp cat consider ca totul e bine.

Am fost un nenorocit; partea mai naspa este ca ajuns acasa si incep sa ma trezesc. Oare chiar vreau sa dau publish la asa ceva? 1 sec, recitesc.

Validez, ca doar scriu ce traiesc, nu scriu ce vreti voi sa cititi (ce as vrea eu ca voi sa cititi)!

Hic!

Nu am mai scris pe blog de ceva vreme si asta pentru ca am fost destul ocupat… si daca nu am avut ocupatie, m-am jucat un wow sau m-am uitat la House

Am stiut ca o sa ma relaxez, am fost sigur de asta… si mi-au trebuit 2 zile, atat. Dar nu a fost asa in primele 2 zile…

Am plecat super obosit din Bucuresti; mi-am luat pe laptop  House si un proiect personal… chestii care urmau sa-mi tina creierasul ocupat in momente de plictiseala.

Dar vacanta a inceput destul de prost; un tren super aglomerat in care am stat stramb; mi-am sucit nush ce pe la spate de ma doare si acum… insa e mai bine.

Am ajuns acasa si am fost nevoit sa incalzesc o camera pentru prima data pe anul acesta; ma jur ca m-am bagat in pat in prima seara… si scoteam aburi cand respiram, ce ti-era afara… sau in casa.

Ieri m-am trezit cu durere de cap si la fel de stramb ca si in tren; fie a persistat suceala, fie nu sunt obisnuit cu patul. Nu mai ieseau aburi insa destul de frig, si totusi cu 2 calorifere pornite…

Obosit, infrigurat l-am luat pe taicamiu’ in oras sa imi aleg un brad. Incet, incet mi-am amintit de ce il uram pe tata atat de mult; defapt ma miram cum de l-am putut ierta… nu gaseam acel moment in care am zis “de azi nu ma mai iau de el”.

Deci m-am murdarit in masina… singura geaca pe care o am la mine; i s-a oprit dacia (varianta lui taicamiu nu se cheama masina…n-are cum) pe artera principala, de ne claxonau toti si masina nu mai pornea; a pornit si am ajuns la piata. A negociat la brad pt. mine… insa cand a ajuns la un pret rezonabil a trebuit tot eu sa platesc.

Am mers sa-mi fac cumparaturile de craciun… insa il simteam ca pe ace; voia sa plece nush unde… dar nu avea curajul sa o zica pentru simplu fapt ca iar m-as fi luat de el. Si-a luat intr-un final inima in dinti si a plecat pentru “40 min”, suficient cat sa stea 2 ore si eu sa-l astept cu sacosele dupa mine.

Am zis ca o sa ma descarc la Seke, ca o sa stau la un vin si o sa gasesc partea buna a lucrurilor. Dar seke nu a iesit aseara si nici in seara asta nu da semne ca o sa strangem gask. Eu stiu de ce… sper ca si el stie

Dar a mai trecut o zi. De data am dormit 15 ore; m-am trezit pe la 4 dimineata si era cald si bine in casa. Am inchis muzica si am adormit la loc, cu ochii atintit in instalatia de la brad si cu zambetul pe buze.

M-am trezit astazi odihinit, resetat… putin stramb insa mai bine decat ieri. Am reusit sa-mi adun gandurile, sa-mi filtrez sentimentele. Am mers la bunici si am beneficiat de preaconsacrata friptura de craciun, vin de stresanica si multa voiebuna; nu ma scald in destainuiri sentimentale insa ii iubesc foarte mult.

Astazi am vizitat niste prieteni, am povestit, m-am delectat cu  vin si mancare… am iesit apoi la o plimbare pe dealuri si am ajuns iar acasa. Desi a fost praf conexiunea, cei de la orange s-au gandit ca as vrea sa scriu ceva acum… si mi-au dat unda verde la un connect de seara… 15k /s > 0

Mi-au luat 2 zile sa transoform ura in dragoste.2 zile ca de la frig sa se faca cald in casa. 2 zile ca de la noptile nedormite sa raman fara cearcane si fresh, foarte fresh. 2 zile ca de la un program prestabilit de masa… sa nu vreau sa mai mananc 1 sapt. 2 zile in care sa-mi aranjez toate gandurile si sa recapitulez anul ce a trecut. 2 zile ca sa ma obisnuiesc cu termenul de ACASA, care in ultimii ani a fost bucuresti… desi obisnuia sa fie acest satuc linistit.

Ma simt ciudat de foarte bine si linistit. Probabil in Bucuresti mereu imi gasesc ceva de facut iar acum… din prea mult timp liber, mi-am gasit si pentru mine cateva ceasuri; cateva ceasuri pe care ar trebui in mod normal sa le gasesc in fiecare saptamana…

Astept in curand sa ma vad cu niste prieteni si sa mergem pe undeva sa stam la niste povesti; astept sa ma vad si cu tovarasii din piatra si sa incercam vinul din gradina de vara.

Dar intai ma duc pe la taicamiu’ sa-l trag la o tigara la gura sobei.

Daca as sti ca in 2 zile ma pot reseta… as incercerca mai des! Cred ca toate elementele cu care am intrat in contact in ultimile 2 zile mi-au fortat aceasta deconectare – reconectare

Sarbatori fericite la toti si fie ca aceste zile sa va ajute acolo unde aveti cel mai mult nevoie de o resuscitare; fie ca aceste zile sa va readuca zambetul pe buze.

Cheers,

JamayK

Marturisesc aici ca Prince of Persia – Sands of Time  a fost primul adventure mai elaborat pe care l-am butonat in lung si-n lat prin clasa a 10-a. Au urmat si Prince of Persia Warrior Within iar apoi the Two Thrones; pana printr-a 12-a trilogia era terminata. Am fost placut impresionat de intrega poveste si cred ca va fi un film bun; mai ales ca Jerry se pricepe “putin” la aventuri.

Sunt curios in ce masura va urma povestea; eu care am terminat toata seria voi avea un continu deja’vu? Sper sa nu!

Anul trecut cei de la Ubisoft s-au gandit sa mai scoata niste banuti si au scos un Prince of Persia 4, mai artworkish. Au fost pe langa poveste, cu alte personaje, in alta lume… au fost dupa bani. Practic jocul ar fi putut avea orice nume, insa i-au zis Prince of Persia 4, pentru ca aveau deja brandul consacrat. L-am jucat din respect pentru vechea serie, insa nu pana la capat… m-a plictisit inainte de a incepe…

Acum astept filmul

Oricum mai au cateva funny, dar mie mi-au placut The Humans Are Dead si Jenny. Follow related

M-a rugat sa dau mail la o revista, cu siguranta il vor publica

Ma numesc Apetroaei Gheorghe (55 ani – pescar de 40 ani), loc. Tarpesti, jud. Neamt (tel. 0751******) si va trimit o imagine cu o stiuca (86 cm, de 4,2 kg) pe care am pescuit-o pe data de 14 octombrie 2009, folosind oscilanta DAM de 22 gr., pe raul Moldova, in localitatea Soci, jud. Iasi.

Deci daca eu am 450 fishing skill, el e peste 450  irl (in real life) :))

Si uite asa imi amintesc ca mergeam si eu de stateam cu batul in balta cu zilele… eram mai mic, eram acasa; si totusi este atat de departe… nu cred ca mai stiu sa fac un nod calumea sau sa dau in sfor sub mal.

Oricum, pescuitul e boala grea… si incurabila. Microbul e acolo undeva si nu ar fi exclus ca intr-o zi sa recidiveze si la mine; vreau sa recidiveze… chiar as vrea sa merg vreo cateva zile la un pescuit

- Did you hear that darling?
- Yeah, that’s crazy :))

- Cum te simti la 22 de ani?
- Ca si la 21, au trecut abia cateva ore!

-  Anul trecut spuneai “Nu am facut nimic extraordinar… dar nici nu am incercat.” Cum a fost anul acesta?
- Mmm! pai pot sa spun ca a fost mai bun… mult mai bun!

- Pot sa ma leg mai mult de ce spuneai pe blog anul trecut, pe vremea aceasta?
- Desigur

- Bine. O iau pas cu pas, paragraf cu paragraf!
Povesteai de Ionut Bostan si de prietena lui Mihaela; ce mai fac?
- Nu stiu, nu am pastrat legatura!

- De ce?
- Sincer nu stiu! M-am mai vazut odata cu Miha; lucra la Carturesti. Am vazut ca Ionut tocmai a terminat un joculet cu politicieni bataiosi, destul de simpatic.

- Nu stii?
- … poate. Nu ne-am inteles atat de bine si vina cred ca e in ambele tabere. Totusi ma simt ciudat; colaborasem la un proiect din care trebuia sa-si ia si el vreo 150-200 ron acu vreo 2 ani. Banii din proiect n-au intrat vreme buna, iar cand au intrat am omis… apoi nu cred ca am vrut sa-i mai dau.

- Si acum?
- Imi pare rau! Ar trebui sa ne vedem candva; putem trece mai departe?

- Ok, scuze! Ziceai ceva de dragoste…
- Vad ca ataci bine

-  Nu, e ok! Trecem…
- … nu trecem. Am zis ca raspund la tot! Am avut o prietena vreo 5 saptamani si am mai fost indragostit inca de 2 ori. In rest iesiri de cateva zile nu se pun cred, nu?

- Nu! Nu se pun.
- Atunci am fost praf!

- :))
- Mersi. Stii ce tort am primit? Nu stii! Mi-a facut fratimiu un tort pe care scria “happy fucking 22″; a fost funny.

- Asa. Spuneai ca incerci sa te cunosti mai bine, ai reusit?
- Da! Cred ca da. In momentele in care sunt sincer cu mine, observ si inteleg mai multe, dar nu tot; poate anul acesta!

- Apoi te-ai mutat in camin cu Nox?? Nox?
- Da! Andrei. Cu el am pastrat legatura, daca aici vrei sa ajungi. Se prea poate spune ca l-am inspirat foarte putin iar acum e junior programator in php.

- Ziceai ceva de WoW…
- World of Warcraft! Da, am mai jucat din cand in cand insa am ajuns sa inteleg altfel ce se intampla acolo. Pot sa ma rezum la cateva ore, uneori seara.

- Deci iar te-ai jucat mai mult decat trebuia?
- Da… Nu… poate. Ideea e ca dupa mult antrenament a ajuns sa nu-mi afecteze alte activitati. Joc uneori seara… si asta in lunile in care decid sa-l platesc.

- Deci este adictiv sau nu?
- Da! Este o vreme, pana iti dai seama ca joci sa te relaxezi si ca e mai bine sa fie rar; dar cum spuneam mai sus… mult antrenament! Next?

- Desigur. Anul trecut povesteai despre Photowalk! Cum merge treaba aici?
- Scuza-ma 10 min, dar am ramas fara “energizante”, si sunt cam obosit. Ma duc pana la benzinarie!

- …e 3 noaptea!
- Stiu! Dar am fost la munca azi si apoi la bere cu niste prieteni… acum imi cam pica ochii in gura; e posibil ca maine sa nu mai vreau sa raspund la toate, deci brb!
… back !

- Welcome back! Vorbeam de photowalk…
- Yup. Photowalk merge bine, doar ca dupa operatia din vara m-am cam dat la fund.

- Operatie?
- Iti povestesc mai tarziu! Deci photowalk a evoluat destul de mult. Cred ca cea mai faina iesire ramane Photowalk 11, din iarna. A fost bine si constant pana in vara cand eu am luat o pauza dupa cum ziceam mai sus. Apoi am avut o perioada in care “m-am recuperat”, apoi mult de lucru… apoi am plecat in concediu. La ultimul Photowalk am avut 2 examene restante in ziua cu pricina.

- Deci de fiecare data ai avut treaba?
- Nu chiar, adica puteam sa mai ajung la cel putin una; cred ca a fost si putin dezinteres de partea mea. As putea zice ca treburile s-au mai racit… insa vine frigul iar oamenii se strang pe la casele lor :)) Poate vom avea activitate mai multa, saracul iLL nu poate face totul de unul singur.

- Si cum e cu job full time?
- Pai este bine, m-am obisnuit. Totusi am mai avut ceva proiecte personale in ultimul an (multe) si am discutat cu Alex (boss) intelegandu-ne la 6 ore / zi. Deci aum sunt undeva intre part si full.

- Si acel Alex te-a lasat sa lucrezi si pentru altii, nu a zis nimic?
- Pai da! E mai mult prieten decat sef ( greseala lui :)) ). Am colaborat , ca freelancer, cu o firma din danemarca vreo 8 luni si a prins foarte bine dpdv financiar.

- Facultatea?
- Ei… aici a fost mai bine ca inainte, daca e vorba de numarul de examene luate. Totusi putea fi perfect, insa nu m-am omorat prea tare. Pot zice pas? chiar nu am chef sa vorbesc astazi despre asta!

- Normal! Apoi ziceai ceva de Big Bang… mutat din camin!
- Ooo Da! Dupa 6 ani de stat prin camin ( 4 Piatra Neamt – 2 Regie ) m-am mutat cu un prieten, coleg de munca, … la chirie. Cu Vladootz.

- Frumos! si cum a fost?
- Sincer as putea face un post pe blog despre asta. Multe si marunte! Initial am stat intr-o garsoniera, in acelasi bloc cu TSK. Dupa cateva luni am schimbat: apartament cu 2 camere, fiecare cu camera lui. A fost frumos!
Vezi tu, Vlad nu este chiar pe aceeasi lungime de unda cu mine, sau poate eu sunt pe dos… cred ca eu. Au aparut diverse intrigi visavis de lejeritatea cu care tratam unele lucruri mai serioase. Sau poate faceam diverse care il afectau si pe el. Per total a fost totusi bine si suntem amandoi in viata. Sunt departe de colegul ideal de apartament, chiar foarte departe
In toamna sora lui, mariuca, a venit la facultate in Bucuresti; am facut planul de bataie: vlad s-a mutat cu surioara si o verisoara la un apartament, eu m-am mutat cu Alin, fratelo, si prietena lui, Corina, la un alt apartament.

- Si e mai bine acum?
- Huh, cred ca da, da, da! Si totusi Vlad s-a mutat aproape de munca :-W

- Deci cum e?
- Ooo, pai cu ce sa incep? I can has fooood :))

- Inteleg! E mai bine ca ai mancare sau ce?
- A nuu, nu conteaza asta; defapt conteaza, vezi… atat fratimiu cat si Corina au un mare talent la bucatarie, iar pentru mine e super. Dar stai, am spalat vasele de cateva ori!

- Si mai ziceai de ce era Vlad suparat!
- Eh… glumesc. Sa vreau sa gatesc ceva, cred ca nu ar gusta nimeni!

- Altceva?
- Heh, iarasi as avea sa scriu randuri si randuri. Vezi tu… nu imi era frica de fratelo, dar imi faceam griji de cum o sa ma inteleg cu Corina. Nu ne-am vazut chiar foarte bine unul pe altul, si nu ma feresc sa o zic pentru ca si ea stie. Acum ea zice ca eu m-am maturizat fata de cand eram in clasa a 12-a si am stat la ei cateva saptamani in Brasov. Apai nu stiu ce sa cred aici… cred ca da, m-am mai schimbat. Dar cred ca si ea s-a schimbat  fata da acum 3 ani

- Deci erati certati inainte?
- A nuuu, doar nu ne simpatizam grozav, dar nu aratam asta Ne-am dat seama dupa o discutie lunga despre ce parere aveam unul fata de celalalt ceva ani in urma; a fost comic. Cred ca amandoi am sarit sa judecam, fara sa tinem cont de multe elemente.

- Si cu Alin?
- N-am o grija! Daca ii dau sa joace NFS e fericit :)) Ce o sa fac cand o sa se plictiseasca de Shift si urmatorul NFS inca nu va fi aparut…

- Nu ti-e frica ca o sa va ciondaniti?
- Toti 3? Sau cate 2 pe rand? Glumesc… sper sa nu. Stii, momentan e alta atmosfera; chiar daca nu domneste veselia in casa toata ziua (fiecare cu ale lui), se simte totusi ca e “in familie”. Oricum exista mai multa indulgenta decat in mod obisnuit si cred ca o problema se poate rezolva printr-o discutie mai serioasa sau printr-o bataie buna… 

- Va luati la bataie?
- Ti-e rau? Fratimiu are 27 de ani si e si mai maricel si a facut si box cand era in liceu. O activitate de genu ar decurge intr-un singur sens. Dar sper sa nu se intample nimic, caci tin la braketii mei.

- Chiar, voiam sa intreb! Ce e cu ei?
- Pai… voiam demult sa-mi indrept dintii, insa problema au fost banii. Cum ziceam mai sus, am lucrat mult si am facut-o si pe asta. Acum trebuie sa stau in casa pe timp de ploaie… in caz de fulger stim pe cine trazneste primul, nu ?

- :)) . Si cum e ?
- Cu aparat dentar? Normal… dupa 6 luni. Destul de naspa in perioada pregatitoare acestuia, cand am avut excavatii complexe, si iadul in sine in primele 2-3 saptamani: calmante, nu puteam sa mananc nimic… insa cum ziceam, acum e normal. Am auzit ca la fel de naspa este si cand ti-l da jos, fiind obisnuit cu el… dar asta vorbim peste vreun an si jumatate.

- Ziceai ceva de o operatie…
- Da! Ceva banal, dar destul de naspa dupa. Stii, nu prea m-a interesat partea asta cu sanatatea pana acum, dar daca tot am inceput am zis sa merg mai departe. Am profitat ca Alex(sefu) avea o consultatie la ORL.

- Deci ai avut noroc de el aici?
- A nu, voiam… defapt DA. El si cu sotia sa, Sabina, (saracu s-a casatorit anul acesta :)) ) au mers la un control si m-au luat si pe mine. Poate nu m-as fi dus de unul singur. Stii… de cand ma stiu nara stanga nu prea a functionat, iar cea dreapta era la capacitate redusa de asemenea. Stiam ca am polipi.

- Sunt foarte multi cu polipi, nu e grav…
- … da; si cum ziceam, am mers,  s-a uitat tanti la mine in nas si a zis ca nu vede polipi… pentru ca am o deviatie de sept cum rar a mai vazut, si nu vede dupa’ absolut nimic.

- :))
- Nu a fost funny! A sapat doctorita de a vazut si mai departe… aveam si polipi si i-a aranjat si pe aia.

- Ai simtit ceva?
- Cand m-a operat? Nu, am avut anestezie generala… dar si cand m-am trezit, sau cand au scos mesele din nas dupa 3 zile. Ma rog, am avut ameteli vreo luna dupa; cica creierasul meu (au zis ca am si din ala) nu era obisnuit cu atat de mult oxigen… si era normal sa fie efecte secundare. Dar acum sunt ok si happy.
Apoi ORL fiind chiar langa oftalmologie, am zis sa trec si pe la ei. Mi-au gasit ceva minor, -0.5, dar mi-au dat lentile ca cica la cat stau la calculator am sanse sa-mi stric ochii bine de tot.

- Deci ai fost in reconstructie!
- Exact, asa mai glumesc si eu uneori. M-am ferit totusi de un control la cerebel, acolo nu cred ca ar avea sanse sa rezolve ceva, cineva. :))

- Vad ca printre lista de “to do” de anul trecut mai aveai: “Vreau un D80 + 2-3 obiective  mai interesante. Vreau sa-mi iau cat mai multe examene, sa invatz tenis, sa merg in Egipt”.
- Da… a suferit modificari pe parcurs. Mi-am luat defapt un Canon 40D, cu un tamron 17-50 2.8, un 70-200 4L si un 50 1.8 fix. De asemenea tsk mi-a imprumutat de ceva timp un 17-40 4L; poate daca o sa mai am proiecte o sa-l si cumpar intr-o zi. Totusi trebuie sa am grija… cred ca am exagerat putin cu banii investiti in aceasta pasiune. Imi place sa fac fotografii, insa gearul foto cred ca ar trebui sa fie in concordanta cu capacitatea de a’l folosi la potential maxim; la mine e inca invers… mai am de invatat!

- De examene am inteles ca nu vrei sa discuti acum; cum a ramas cu tenisul?
- Sincer, am invatat, m-am echipat… dar se putea mai mult. Am avut noroc si de un prieten nou, Catalin,  care m-a ajutat si a jucat destul de des cu mine, desi este mult peste nivelul meu. A ramas serviciul care ma doare…

- Adica ai invatat tenis si nu stii sa servesti?
- Pai da… adica serva se considera cea mai complexa lovitura din tenis. Am noroc ca il am pe Coach (Ovidiu Popescu) care mi-a mai dat teren free la olimpia, un fileu profi si de asemenea a promis ca ma invata sa servesc. Daca tot veni vorba, unul dintre proiectele in lucru este viitorul sau blog; m-a asigurat ca ma invata sa servesc insa in functie de cum ii iese blogul… s-ar putea sa invat sa servesc prost… :))

- De ce tenis?
- Pentru ca imi place. Dar nu aveam sa stiu daca imi place, sau nu, daca nu ma lua Alex cu el la tenis.  Vezi, sefu asta pe care il am, m-a ajutat destul de mult; mai un apropo cum ca nu e prea interesant sa vin cu bermude la munca … mai o sugestie ca poate ar trebui sa citesc cate ceva, pentru asa e normal.

- Ce citesti?
- Nimic! Adica sunt pe cale sa incep a 3-a carte 2-a carte (cea care a fost trebuia sa fie a 2-a, nu am terminat-o pentru ca dupa jumatate din carte mi-am dat seama ca nu e pe gustul meu) din ultima luna, chiar astazi Alex mi-a adus Zorba Grecul. Totusi nu se pune ca citesc… m-am lasat de acest obicei de multi ani (nici nu promit ca o sa citesc mai mult); dar a reusit sa-mi starneasca cumva interesul, curiozitate de a incerca si asa ceva; mai vorbim noi la anul :))

- Cu Egiptul cum a fost?
- Ei! Voiam sa merg in Egipt insa acelasi om “ursuz” m-a invitat cu niste prieteni de-ai lui intr-un circuit in Grecia. A fost un circuit de 2 saptamani, 2 masini, nord – est – sud – vest – centru; am vazut lucruri deosebite si mai mult… am avut timp sa meditez mai mult la ce vreau, la mine. Am tot promis ca o sa scriu despre Grecia insa nu am avut timp/chef; totusi am pus niste fotografii din Grecia pe contul de flickr.

- Deci esti destul de atasat de locul in care lucrezi?
- Da… atasat, recunoscator. Imi pare rau ca nu este o firma mai mare… poate va fi vreodata.

- Te gandesti sa pleci?
- Acum nu! Avem niste proiecte importante si momentant imi place. Sunt constient ca daca treburile nu vor merge bine cu firma, va trebui sa ma reorientez. Eu stiu asta, Alex stie de asemenea. Tind sa cred ca la anul voi fi tot aici… dar totusi niciodata nu se stie.

- Ai incercat sa pleci?
- Da si Nu. Stii, Razvan (TSK), un foarte bun prieten cu care ma vad destul de des; el lucreaza la Adobe si una dintre dorintele sale a fost ca atat eu cat si Vlad sa fim cu el acolo. Sa ne fie bine la toti… sa fim asigurati pe partea financiara si sa lucram cot la cot cu elita. A durat ceva pana sa intelegem (cel putin eu) ca nu toti sunt eligibili de Adobe. El inca mai crede in noi.
Dominat de o lene desavarsita si de oarecare multumire pe care o am cu jobul actual, la care se adauga multe lacune pe partea in care Razvan ar fi vrut sa ne integram, m-am resemnat destul de repede.

- Deci ai renuntat?
- Nu, adica acum da. Scopul nu este sa lucrezi pentru nu stiu ce mare companie, desi vad ca e foarte fain; poti invata si de unul singur. Aici vine partea in care Razvan “a batut saua sa priceapa calul”; a incurajat evolutia si s-a oferit chiar sa ne ajute in timpul liber cu diverse “traininguri”.

- Si ai invatat ceva nou?
- Nu pot spune ca nu am invatat! Am acumulat multe in ultimul an, insa nimic complet nou. Faptul ca eu i-am ignorat multe sfaturi nu inseamna ca nu l-am auzit. Dar destul cu partea de lucru!

- Ok ! Alte lucruri memorabile din anu ce-a trecut?
- Paiii, mi-am refut blogul (desi iar este out of date), am fost de mai multe ori in Vama ( vezi si pe aici si aici), am frecat menta aiurea… aaa, da: si m-am pierdut, de fraier, in fata unei camere tv cand mi s-a cerut un interviu.

- A fost un an bun?
- Da! Sper ca anu care vine sa fie macar ca cel trecut!

- Ce vrei de la noul an?
- Pai as vrea… -un Dell XPS, 1-2 Lentile Foto, Circuit Egipt. Sa citesc mai mult, sa merg la facultate mai mult, sa blogaresc mai des, sa ies la poze mai des. Sa invat tenis mai bine, sa merg la fotbal saptamanal, sa fac un munte de la noi. Sa iau legatura cu unii prieteni /colegi cu care s-au cam racit relatiile, poate sa-mi gasesc si eu o prietena stabila (dar asta nu se planifica like that, totusi cik ma da fratimiu afara din casa, if not). Sa invat ceva nou pe partea de lucru, sa-mi incep Cambridgeu’; poate sa fac scoala de soferi. Sa refac cateva proiecte vechi, cu care am inceput acum cativa ani. Sa fiu sanatos

- Cat crezi ca o sa-ti realizezi din astea?
- Toate :)) Dar daca  fac jumatate din ele, o sa fie bine… desi pare prea usor! Pot trisa si sa-mi aleg  jumatate din dorintele de mai sus, care ar necesita cel mai mic efort pentru implinire :)) hacking my wishes!

- La multi ani !
- Si tie!

Aici ma refer la lucruri traite, vazute. Cu cat de indepartezi de un eveniment, cu atat pierzi unghiul din care vezi o problema; as putea vorbi chiar despre un joc intre subiectiv-obiectiv si viceversa. In cazul meu observ o oarecare tendinta de a vedea lucrurile mai clar… si totusi simt ca pierd din amanunte: acele mici, mici amanunte care, adunate uneori, contureaza o cu totul alta poveste.

Au trecut 2 saptamani de cand m-am intors din concediu si ma tot mint, de la o zi la alta, ca o sa povestesc si altora ce am vazut/simtit. Adevarul este ca m-am intors in plina sesiune de restante; si a picat si munca peste mine; totusi m-as minti de unul singur sa afirm ca  nu am avut timp: minciuni!

Dar bine ca pe langa cele doua motive mai serioase, invocate mai sus, am avut timp sa merg la fotbal si tenis, sa ma joc la pc, sa citesc o carte, sa vad nush cate filme, sa merg sa fac niste poze, etc. ; poate unul din motive ar fi ca acum incep sa nu mai stau pana la 3-4 noaptea treaz, ci in jur de ora 1 ma retrag… sa fie acele ore pierdute? Neeee! Pur si simplu nu am mai avut chef sa scriu.

Inainte sa plec in Grecia am zis voi face o harta cu locurile pe unde voi merge si o sa presar poze prin diverse locatii! In timpul vacantei pot spune ca am avut niste momente de deconectare totala si am considerat ca analizarea a ceea ce se intampla in jur merita o atentie deosebita. Deci ma pregateam sa scriu ceva “de duh”… insa am revenit acasa si incet, dar sigur,  mi-am reintrat in jocul banal, de zi cu zi.

Mi-am facut notite in agenda, am foile de parcurs… dar nimic, absolut nimic, nu va putea readuce acel unghi al evenimentelor din care priveam atunci, la cald.

Tocmai am terminat de citit “Miezul noptii in gradina binelui si a raului”, de John Berendt; Imediat dupa, am vazut si filmul dupa aceeasi carte, in regia lui Clint Eastwood. Sunt dezamagit de film care in cele 155min ale sale acopera superficial cartea, amesteca elemente destul de importante si mai apar si scene noi pentru a fi pe placul publicului!

Sar repede la calculator sa scriu despre acest lucru. Acum! Acesta este momentul in care incep sa scriu defapt… dar imi dau seama ca nu ar trebui sa scriu despre asta! Realizez ca acesta este unul din cazurile in care ar trebui sa fac o pauza… si apoi sa scriu, la rece; si imi amintesc ca am lasat chestii “calde” care s-au racit! Modific titlul din “Miezul noptii in gradina binelui si a raului“  in “ Blogareala sa face la cald”, si schimb deodata subiectul. Mut cursorul deasupra la ce am scris pana acum: … si o zic cat se poate de serios!

Cronologic vorbind, acum incep partea a 3-a… dupa ce primele 2 parti le-am incrucisat; le-am incrucisat pentru ca asa gandesc uneori: pe dos. Eram cat pe ce sa fac pe criticul de film si sa ies in fata ca un mare iubitor de literatura: gresit! E ca si cum as da un sut in minge si as tipa pe strada ca sunt mare fotbalist; dar nu sunt.

Afara ploua mocnit; imi dau seama ca sunt pe cale sa deviez si de la cel de-al 2-lea titlu de post. Este tarziu totusi; imi recitesc articolul: este putin incalcit si ciudat. Ideea in mare este ca trebuia sa scriu despre grecia, la cald… si sa mai astept ceva timp pana sa intru in analize de tipul cartea vs. filmul.

… si totusi sunt doar Niste ganduri imprastiate! edit title, save, publish!

Noapte buna!

Mai multe detalii despre noua tehnologie gasiti aici, iar despre noul “telefon” puteti aprofunda din sectiunea research de la nokia.

Exista si un comunicat de presa, deci ei zic ca se poate, ei vor… deci probabil asa va fi. Deci… mai vrea cineva iphone? :))

Pfff, vreau si eu asa ceva

Tsk a vrut sa mergem cu cortul, si am mers

Am mers cu tsk, mary si inca  doua prietene ale acesteia.

Planuiam sa fiu mai carcotas si sa-mi explic twitturile de pe plaja:

“Dupa ce primesti drum la mare,bere,cafea and more…free,cum draq poti sa te zgarcesti la o tigara. Unde plm ati crescut mah?goosfrabaa…“

“Sa scoti suc din geanta la restaurant?sau sa mananci 3/4 dintr-un porumb copt si 1/4 sa-l pui in bagaj 2 zile si sa-l iei in bucuresti…;-)“

Incet dar sigur am uitat de toate… si imi amintesc cu placere de baia din miez de noapte; cortul umflat de vant sau poate dimineata in care am iesit din cort si aveam in fata un soare mare si o mare plina de soare :)  – momente de deconectare totala!

Departe de job, trafic si aura stresanta a bucurestiului… pot sa zic ca in 2 zile mi-am reincarcat bateriile.

Si cum vantul nu contenea, valurile nu au intarziat sa apara! prilej ideal pentru o topaiala printre valuri.

Am sunat  goarna, am luat flinta pe umar si am pornit sa trag in tot ce misca.

Printre pietre, mare, prieteni… am tras cu luneta dupa cei obraznici de spargeau valurile.

Pacat ca am obiceiul prost de a pleca fara sa verific munitia, iar in cea de-a doua zi am ramas fara baterie.

Si oricat de mult ne-ar place la mare, planuim totusi sa schimbam locatia… urmatoarea iesire mai serioasa va fi “la intaltime”

Dupa BestFest am avut o mica operatie care m-a tinut insa putin prin spital si apoi ceva vreme in concediu medical.

Pot sa zic ca ma simt ok, insa ametesc destul de des… si nu am miros si NU am voie efort vreo luna de zile (mai sunt 3 saptamani).

Daca acum 2 saptamani imi faceam timp sa ies la tenis saptamanal… acum nu mai am voie. Deci no more tenis pentru o vreme.

La bere nu pot sa ies pentru ca am cam bagat tratament si ar fi bine sa nu beau alcool o vreme.

Planuiam sa ajung weekendul trecut in vama… publicitate; ma duceam si luam in brate balustradele. Si m-as fi tinut pentru ca nu prea imi prieste sa merg pe jos acum… si m-as fi tinut pentru ca m-ar fi luat vantul.

Deci nu-i destul ca nu am voie unele chestii… dar cateva zile in spital si lipsa poftei de mancare m-au adus intr-o anemie nemaivazuta de muuult timp; si Da, am slabit… daca mai aveam de unde.

Photowalk? Pai nu s-a mai facut; toti sunt imprastiati, care pe unde… iar daca s-ar face nu stiu daca as da join.

Si ca sa fiu sigur ca respect programul si stau in casa “linistit”, mi-am platit contul de wow. Asa o luna… sa o mai ard aiurea cand sunt pe acasa. Si eram destul de fericit pe tema asta…

Insa azi am revenit la tzervici, mai obosit ca niciodata; si asta in ciuda faptului ca am lenevit zile multe. Si mai trec si aproape zilnic pe la spital sa “ma curete” (sper eu, nu de tot), si e naspa, si doare si imi vine sa injur pe toti de pe acolo; partea buna este ca de la o zi la alta… e mai bine.

Si daca tot am revenit la tzervici… nu era destul. M-au ajuns din urma niste “amanati”. Pe motiv de concediu am pasuit 2 proiecte; si acum ei au inceput sa sune… aproape in acelasi timp. Daca as avea 10 maini ar fi o chestie… dar cred ca ar fi suficient sa fiu in forma. Pur si simplu mi “s-a luat”; imi vin sa dau forfeit la toti… si totusi cred ca o sa ma chinui sa o scot la capat cu toate.

In principiu, urmatoarele 2 saptamani se anunta cu vreme stabila; starea predominanta va fi una de sedentarism, cu munca sustinuta pana dupa miezul noptii, cu averse de wow in momente de deconectare.

Soarele va iesi probabil undeva pe la 24-26 iulie, atunci cand voi merge la sighisoara, la vestivalul medieval. Pana atunci voi fi terminat cu proiectele si probabil ma voi simti si mai “strong”.

Asteptam soarele

Dar sa revenim la subiect; zilele aceastea sunt voluntar la bestfest si uite asa se face ca ieri am ajuns acasa aproape de 4 AM. Cat m-am sucit, un dus… s-a facut aproape 5; eram si putin ametit, pt. ca de la 15.00 pana la 4 m-am racorit constant cu cate un pahar de bere… repet, nu eram beat, deci creierul functiona ok (in limita in care isi desfasuara activitatea zi de zi… pentru ca de functionat cum ar trebui, nu cred ca s-a intamplat vreodata).

Si tot ieri, 2 ore mai tarziu imi faceam setul de analize pentru operatie… printre care desigur si “sangele”.

Acum fac si eu haz de necaz, ca prost sunt… niciodata nu m-am indoit de acest lucru. Deci ma intreaba doctorita… “- Deci nu ati mancat astazi, nu?”

Cu capul greu si ochii rosii o intreb daca mai conteaza… si tocmai ii enumerez ce v-am zis mai sus si voua… cu completarea “Dar sa stiti ca nu am mancat nimic astazi” (de parca mai conta).

Prea bine nu i-a picat, defapt a fost cam suparata… dar i-a parut bine totusi ca i-am zis, ca sa stie in ce fel sa interpreteze rezultatele.

A simtit nevoie sa ma anunte ca duminica ar trebui sa ma relxez, sa dorm, sa mananc bine (insa nu si ultima masa) si sa NU BEAU nimic ( nu beau chestii cu alcool). Pai nu mai bine zicea asa de la inceput? :))

Viitor dialog imaginar:

doamna doctor: “-Buna ziua! Au sosit rezultatele de la analize!”

eu: “-Sarumana. si? Nfsu’, Vsu’ … glicemia ?”

doamna doctor:  “- 0.212 % alcool, doar atat :))”( calculator online de alcolemie … e chiar putin, parca in jur de 0.5 incepea parca azul penal la rutieri )

Ne auzim si pana data viitoare sa nu uitati: NU se bea alcool inainte de analize :))

Cya